În acest scurt eseu, vreau să vă informez despre o tehnică pe care am găsit-o foarte folositoare în munca de autotransformare, pe care o numesc „arta amintirii împuternicite".

Prima oară când am experimentat această tehnică a fost la vârsta de şase ani, când mă aflam cu familia într-un autoturism, în drum spre bunici. Îmi iubeam foarte mult bunicii şi ştiam că mă iubesc şi ei foarte mult, aşa că gândul că îi vizitam era mereu confortabil emoţional. Conduceam întotdeauna pe lângă câteva livezi de nuci sau pomi fructiferi. Dacă ai condus vreodată pe lângă  o livadă, atunci cunoşti efectul aproape hipnotic al trecerii pe lângă şir după şir de copaci perfect aliniaţi. Fiecare şir e ca un tunel nesfârşit care se întinde la infinit, aspect care la vârsta de şase ani îşi avea misterul propriu.

În timp ce priveam această perspectivă trecând pe lângă mine, mă gândeam la vizita ce urma să o fac, şi m-a cuprins un sentiment minunat de căldură şi securitate. În acel moment m-am decis să îmi amintesc MEREU acea experienţă, şi instinctual, am început să fiu foarte atent la detaliile momentului. Am notat detaliile conţinutului pe care-l gândeam, simţeam şi vedeam, şi m-am decis să le păstrez în memorie pentru restul vieţii.

Până în această zi, reţin acea amintire cu o claritate extraordinară mentală, emoţională şi vizuală. Acum, mereu când am nevoie să simt iubire neîndoielnică tot ce trebuie să fac este să-mi amintesc acel moment şi sunt dintr-o dată scăldat în căldura ei.

În decursul anilor am ajuns să îmi creez o mulţime de asemenea amintiri intensificate. Fiecare din ele era un moment care deţinea un anume tip de importanţă personală. Îmi amintesc momentul în care am stat pentru prima oară la poalele muntelui Shasta; momentul în care a întâlnit întâia persoană „sfântă"; un moment petrecut meditând lângă un pârău preferat ş.a. Extrag din acest depozit de amintiri, oricând am nevoie de stările mentale sau emoţionale reprezentate de ele.

De exemplu, când trebuie să îmi confrunt o frică, îmi amintesc de momentul în care mi-am învins frica înnăscută de înălţimi şi sunt pătruns de cunoaşterea că „pot" să trec de frică. Când mă aflu într-un oraş plin de poluare aeriană, psihică şi de zgomot şi mă simt deconectat de la puterea esenţială a naturii, îmi reamintesc momentul când am stat în faţa puterii incredibile a muntelui Shasta şi sunt conectat din nou cu binecuvântatul pământ. Sau când mă aşez să mă culc, având o minte îngândurată, mă întorc la amintirea şederii în lotus pe malurile golfului Mill, în pace şi serenitate, [moment în care singurele sunete erau] doar clipocitul apei şi ciripitul păsărilor, şi adorm pe dată. Sau când mă simt frustrat de Lucrarea de iniţiere, caut amintirea întâlnirii cu prima persoană cu adevărat sfântă, şi iau putere din cunoaşterea locului spre care duce Lucrarea…

Când am început să lucrez cu oglinzile sufletului ale lui Bardon, şi cu transformarea de sine, am decis să folosesc aceeaşi tehnică. Prin experiment, am descoperit următorul lucru. În timpul perioadei de introspecţie care rezultă în efectuarea celor două jumătăţi ale oglinzii sufletului, am ajuns la concluzia că pentru fiecare trăsătură negativă care se afla în mine, a existat cel puţin un moment în viaţa mea în care m-am comportat într-un fel opus acelei trăsături, un fel pozitiv. M-am decis să folosesc amintirea acestor momente ca un şablon pentru comportamentul pozitiv care să contracareze şi în cele din urmă să înlocuiască trăsătura negativă corespunzătoare.

La început singurele ajutoare pe care le puteam folosi în această privinţă erau amintirile deseori vagi ale momentelor când am folosit rădăcina trăsăturii negative, într-un fel pozitiv. Dat fiind caracterul vag al unora din acele amintiri, prima mea sarcină a fost să le întăresc, meditând asupra lor (disciplină mentală sau monofocalizare) şi încercând să-mi amintesc cât de multe detalii putem. Mă concentram asupra celor trei aspecte primare ale amintirii: ceea ce 1) gândeam, 2) simţeam emoţional, 3) simţeam fizic (vederea, auzul, mirosul) în acel moment. Adică asupra experienţei avute de cele trei corpuri ale mele (mental, astral şi fizic) în acel moment al trecutului. Acest proces avea efectul de a întări chiar şi cea mai vagă amintire destul de mult pentru a-mi îndeplini scopul.

Având această unealtă, de fiecare dată când apărea trăsătură negativă obişnuită, chemam imediat amintirea pozitivă împuternicită şi îmi modelam conştient comportamentul conform acelui succes anterior. Chemarea acestei amintiri pozitive trecute mă ajuta să revin în aceeaşi stare mentală şi emoţională care mă ajutaseră în trecut să exprim nevoia de bază a trăsăturii negative într-o manieră pozitivă. Am descoperit imediat că era o tactică FOARTE folositoare.

Dar am descoperit de asemenea că din moment ce aceste amintiri au fost întărite la mult timp după ce au apărut, puterea lor nu era aceeaşi cu amintirile pe care le-am intensificat în momentul când luau loc (cele reţinute şi intensificate voit încă din acel moment). Aşa că ele trebuiau îmbunătăţite, şi am decis să înlocuiesc aceste amintiri vechi intensificate după apariţia lor, cu noi amintiri, intensificate încă din momentul apariţiei lor.

Spre a genera aceste noi amintiri, am continuat cu tehnica folosirii vechilor amintiri ca şablon pentru noul comportament. Apoi când am reuşit prima oară să manifest cu adevărat această alternativă pozitivă, am folosit arta amintirii împuternicite asupra acelei experienţe, şi am reţinut „respectivul" moment ca şablon nou. În acel moment al succesului, m-am concentram foarte atent asupra a ceea ce gândeam şi simţeam emoţional şi fizic, apoi am imprimat cu toată voinţa acea experienţă în memorie.

Aceasta a rezultat într-un şablon MULT mai puternic şi mai util, care m-a ajutat să ajung foarte repede la transformarea permanentă a trăsăturilor negative. Experienţa pe care am avut-o cu arta amintirii împuternicite m-a dus la a descoperi cât poate fi de benefică reţinerea amintirii succesului.

Când practici exerciţiile „Iniţierii în hermetism" este un fenomen natural să ai un succes surprinzător într-o anume zi, urmat de unul foarte mic sau deloc în a doua zi la acelaşi exerciţiu. Atunci lucrul devine un proces de a reveni asupra succesului anterior, ceea ce este deseori o experienţă frustrantă, descurajantă. Acest fapt are loc pentru că trupul tău trebuie să se obişnuiască cu fiecare abilitate nou dobândită. Altfel spus studiul exerciţiilor schimbă structura corpului astralo-mental al elevului iar această schimbare, are propriul ei ritm.

Ceea ce am descoperit este că folosind arta amintirii împuternicite asupra experienţei iniţiale de succes, eram capabil să grăbesc simţitor procesul natural de aclimatizare în cele trei corpuri. Motivul este că arta amintirii împuternicite se bazează pe concentrarea intensivă a atenţiei asupra detaliilor experienţei „fiecăruia dintre cele trei corpuri", la momentul apariţiei experienţei, şi pe păstrarea detaliilor experienţei „fiecăruia dintre cele trei corpuri", la momentul apariţiei experienţei. În memorie se creează un tipar de vibraţie, care atunci când este chemat are efectul de a imprima această vibraţie asupra celor trei corpuri, la momentul chemării. Adică atunci când chem amintirea unui moment de succes, corpurile mele adoptă natural (încep să rezoneze cu) vibraţia amintirii. Este o transformare blândă, ca apa care umple un burete uscat, care uşurează tranziţia celor trei corpuri către noua stare cerută de noua abilitate.

Prima oară când am folosit această tehnică am fost uimit de cât de mult a folosit. Pe scurt, practica a eliminat frustrarea de a trece înainte şi înapoi între o zi de succes şi alta de eşec, şi m-a dus spre o avansare mai bună. În continuare prezint tehnica pe scurt.

1) Munceşte din greu spre a obţine primul succes cu un exerciţiu. Nu poţi să ocoleşti această parte!

2) În momentul când obţii primul succes, aplică arta amintirii împuternicite. Fii FOARTE atent la detaliile stării tale mentale, emoţionale şi fizice. Savurează momentul şi imprimă-ţi detaliile în memorie, „cu toată voinţa ta".

3) După ce exerciţiul este terminat, adu în prezent acea amintire împuternicită pentru prima oară. Concentrează-te din plin asupra ei şi savureaz-o câteva momente. Apoi dă-i drumul şi fă ce ai de făcut normal. Chemarea unei amintiri împuternicite de acest gen pentru prima oară, la un timp aşa de scurt după formarea ei, îţi va mări capacitatea de a o chema în viitor.

4) Data viitoare chiar înainte să te apuci să faci exerciţiul cu pricina, cheamă amintirea împuternicită a succesului anterior. Stai şi savureaz-o câteva secunde, lăsând ca cele trei corpuri ale tale să se ajusteze vibraţiei ei. Apoi începe exerciţiul, folosindu-te de amintirea succesului după nevoie.

5) De fiecare dată când reuşeşti acest exerciţiu, adaugă experienţa la tiparul amintirii succesului. Acest lucru va împuternici mai mult amintirea şi va mări efectul său asupra aclimatizării corpurilor tale.

6) Pentru acele exerciţii în care progresul este extrem de lent, şi care cer o aclimatizare semnificativă din partea corpurilor tale, îţi sugerez ca seara înainte să adormi să chemi amintirea împuternicită şi să o savurezi o vreme. Acest lucru funcţionează într-o manieră similară autosugestiei date de Bardon (adică influenţează subconştientul), în timp ce aclimatizează simultan cele trei corpuri cu vibraţia necesară.

O amintire împuternicită a succesului poate fi cultivată într-un acumulator astralo-mental, ceea ce poate fi FOARTE, FOARTE, FOARTE benefic la dezvoltarea ritualurilor în care se folosesc degetele. De exemplu dacă ai cultivat amintirea împuternicită a tuturor succeselor tale, cu acumularea, condensarea şi proiectarea elementului Foc, tot ceea ce ai nevoie să faci este să legi o mişcare de deget de acea amintire. Mişcarea predeterminată a degetului va aduce amintirea şi vei putea folosi toată puterea acelor succese. Atunci este FOARTE uşor să acumulezi, să condensezi şi să proiectezi elementul Foc, toate într-un singur moment. Această adiţie a artei amintirii împuternicite la crearea unui ritual în care se folosesc degetele, scurtează mult timpul necesar spre a ajunge la momentul în care efectul are loc simultan cu mişcarea de deget.

În timpul anilor folosind această tehnică, am descoperit nenumărate aplicaţii pentru ea. Aici am oferit doar patru din cele „o mie şi una" de aplicaţii pe care le-am descoperit până acum. Fiecare din cele patru se ramifică având posibilităţi aparent nesfârşite, majoritatea fiind FOARTE practice. Vă recomand arta amintirii împuternicite şi sper că vorbele mele v-au inspirat să experimentaţi şi descoperiţi şi voi celelalte 997 de posibilităţi rămase ale ei.

18 octombrie 2002