Introducere

Mă simt onorat în a reda câteva din gândurile mele despre cursul de iniţiere prezentat în „Iniţierea în hermetism" a lui Franz Bardon.
Când un elev se apropie prima oară de această operă, apar inevitabil întrebări. Deşi cea mai bună cale pentru a răspunde la ele, este ca elevul să mediteze asupra lor, să se gândească şi să găsească singur răspunsurile, fapt ce satisface doar rareori începătorul, mulţi punând cartea la o parte fiind prea frustraţi. În zilele noastre, când Internetul ne oferă o cale uşoară de a intra în contact cu cei care au lucrat mulţi ani cu sistemul magic bardonist, nu prea sunt motive pentru care un începător să lase ca întrebările simple să devină o oprelişte în calea progresului propriu. Însă răspunsurile la întrebările mai grele trebuie căutate de el singur, în această privinţă experienţa fiind învăţătorul cel mai bun.
Gândurile pe care le ofer aici, vin din experienţa proprie de lucru cu sistemul din „Iniţiere în Hermetism". Este la latitudinea practicantului să fie de acord sau nu cu ceea ce scriu, prin propria sa practică. Ceea ce scriu vrea a fi doar ca o dezvoltare a unor lucruri pe care Bardon le-a conturat, şi nu ca o înlocuire pentru ceea ce spune el. Nădăjduiesc că cuvintele mele combinate cu textul lui Bardon vor ajuta elevul să înceapă cu mai multă încredere munca magică. Voi scrie doar despre partea teoretică din „Iniţiere în hermetism" şi partea practică până la nivelul IV. După ce trece de acest stagiu, practicantul ar trebui să ajungă în punctul în care nu mai este necesară întrebarea din surse externe. Răspunsul la întrebările de nivel V şi cele următoare sunt redate mai bine în dialog, exemplu în yahoogroups.com, pe grupul FranzBardonMagi. Dar din experienţa mea, astfel de întrebări sunt rare, exceptând cazul în care cel care întreabă nu a ajuns în munca magică la punctul despre care întreabă.
„Iniţiere în hermetism" este un curs coerent de iniţiere care începe chiar cu începutul, fiind astfel diferit de multe sisteme moderne de iniţiere. Fiecare nivel se bazează pe cele care sunt înaintea sa, aşa că este prudent ca elevul să nu sară peste nimic. Ceea ce pare simplu la început, se va dovedi să fie esenţial spre a avea succes pe termen lung. Iniţierea nu este o cursă. Nu contează câtuşi de puţin dacă îţi ia 30 de ani sau doar 10, spre a ajunge la nivelul 10. Progresează în propriul ritm (fără să îţi pierzi vremea) şi practică atât cu răbdare cât şi cu perseverenţă. Nu mă îndoiesc nici o clipă că oricine vrea sincer să lucreze în acest fel, va ajunge la rezultatele dorite dacă urmează cursul cu statornicie. Fiecare din cei 10 paşi ai „Iniţierii în hermetism" este împărţit în trei părţi de lucru: spiritual (mental), sufletesc (psihic), fizic, fiecare dintre ele trebuind a fi urmate mână în mână. Acest fapt aduce un progres echilibrat, care este esenţial pentru avansarea reală în magie. De exemplu elevul nu trebuie niciodată să treacă de la exerciţiile fizice de nivel I, la cele de nivel II, înainte să fie efectuate cele mentale şi psihice de nivel I. Dacă un set de exerciţii dintr-un anumit nivel îţi este simplu şi îl termini înaintea celorlalte seturi ale nivelului, atunci îmbunătăţeşte-ţi succesul cu aceste exerciţii, cât timp termini celelalte seturi. Înainte de a trece de la un nivel la altul, trebuie obţinut standardul de succes pe care îl oferă Bardon pentru toate părţile acelui nivel.
Munca acestui sistem cere disciplină şi angajament. Mai întâi practicantul trebuie să îşi facă timp în fiecare zi spre a efectua exerciţiile. Sfatul meu este că, dacă e posibil, elevul să exerseze cel puţin jumătate de oră dis de dimineaţă şi jumătate de oră seara înainte de culcare. Oferă-ţi însă excepţii ocazionale de la acest regim, cinci zile pe săptămână sunt suficiente dar şapte sunt mai bune. În final, această disciplină va deveni o bucurie, iar perioada în care ea este obligatorie va trece repede. Însă ÎNAINTE de a trece la treabă, este important să se ia în considerare următoarele: mai întâi, elevul ar trebui să citească de câteva ori textul, spre a vedea ce este urmărit în decursul său. Dacă nu vezi nici un fel în care viaţa ta aglomerată să poată acomoda timpul necesar pentru acest tip de muncă, atunci cel mai bine este să amâni munca, până ce îţi poţi restructura viaţa. Între timp poţi începe schimbările din viaţa ta care îţi vor permite în cele din urmă să faci munca magică. Fii bun cu tine; iniţierea nu trebuie să fie o tortură ci trebuie să fie, dacă nu o veselie, atunci cel puţin un lucru interesant şi inspirator. Îmbunătăţirea proprie poate fi (şi în opinia mea AR TREBUI să fie) un timp care să fie plin de bucurie.
Iniţierea nu este o cale către bogăţii mari sau către putere asupra altora. Dacă acestea sunt scopurile tale, atunci nu vei avea succes genuin în magie. Astfel că întrebarea de ce alegi această muncă este una esenţială. Este înţelept să petreci un timp îndelungat gândindu-te la motivele pentru care îţi asumi această responsabilitate. În întreg cursul lui Bardon intenţiile tale vor fi testate iar şi iar. Acestea sunt marcajele acelor „capcane" despre care vorbesc cei care au progresat în muncă. Numai motivaţiile „corecte" vor conduce practicantul prin anumite părţi ale cărării iniţierii. Dacă motivaţiile îţi sunt prea egoiste, atunci te vei izbi de un zid şi doar o reevaluare a motivaţiilor tale te va elibera. Acesta este un lucru bun, şi nu este dat ca un blocaj, ci o parte vitală a iniţierii, care garantează că elevul stă pe cale sau o abandonează.
În aceste timpuri, când informaţia este foarte uşor accesibilă, avem obiceiul de a căuta răspunsurile în exterior. Am pierdut obiceiul de a căuta înlăuntru răspunsurile şi să încercăm cel mai mult să ne dăm singuri seama de lucruri. Deşi este uşor să acumulezi multă informaţie şi să o depozitezi în minte ca şi cunoaştere, acea cunoaştere este transformată întru înţelegere doar prin experienţă. Procesul iniţierii este unul de experienţă, nu doar unul de acumulare de informaţie, aşa că este important să contempli fiecare idee pe care o întâlneşti în „Iniţiere în hermetism" şi să rezolvi sigur lucrurile, oricând este posibil. Acest fapt este adevărat în special referitor la partea teoretică a cursului, căci multe din ceea ce spune Bardon în această secţiune nu sunt decât o delimitare a faptelor, nefiind intenţionate ca un răspuns la întrebări, ci drept ceva care să te îmboldească înspre meditaţie şi contemplare. Fii sigur că până şi cele mai confuze bucăţi se vor clarifica în timp, pe măsură ce câştigi experienţă.
Iniţierea necesită din partea elevului o onestitate radicală faţă de sine. Fii atent să nu te păcăleşti că ai obţinut ceva pe care nu l-ai obţinut şi fii mereu pregătit de a te critica cu iubire. Fiecare avem înlăuntrul nostru o sursă de ghidare foarte bună. Una din cele mai importante lecţii pe care le-am învăţat este să ascult întotdeauna de conştiinţa mea. Nu m-a păcălit niciodată, şi am ajuns şi eu la un punct în care o ascult şi mă supun ei întotdeauna. Te sfătuiesc să faci la fel, să asculţi şi să-ţi urmezi conştiinţa, iar succesul îţi va fi asigurat.
Îţi urez cel mai mare succes pe calea iniţierii!

Teoria

Elementele
Filosofia elementelor este normal, un concept uman. Este ceva prin care noi oamenii am încercat să descriem lucrările universului. Însă deşi este o construcţie umană, aceasta nu neagă faptul că descrie un lucru real. Pentru mintea mea, este o descriere care funcţionează bine, dându-mi o unealtă prin care pot lucra cu forţele pe care aceasta încearcă să le descrie. Recunosc că este imperfectă şi nu se potriveşte exact cu realitatea lucrurilor, însă o potrivire exactă ar fi imposibilă.
Forţele care stau la baza elementelor există indiferent dacă încercăm sau nu să le descriem şi indiferent dacă există sau nu oameni care să le perceapă. Când se lucrează cu elementele sunt două lucruri importante de ţinut minte.
Primul este că elementele nu sunt identice cu fenomenele fizice cu aceleaşi nume. De exemplu elementul Foc nu este acelaşi ca şi fenomenul fizic al focului. Numele elementelor sunt derivate prin legea analogiei, aceasta însemnând că elementul Foc are multe dintre caracteristicile focului fizic, ca şi expansiune, căldură, strălucire, abilitatea de a transforma ceea ce atinge. Deseori elevul cade în capcana de a apropia prea mult elementele de fenomenele fizice analoage lor. Acest fapt tinde să ascundă semnificaţia mai adâncă a elementelor, astfel trebuind evitat.
Al doilea este faptul că în tărâmul fizic elementele nu acţionează niciodată singure, ci toate lucrurile fizice sunt combinaţii ale elementelor. De pildă fenomenul fizic al focului nu este alcătuit numai din elementul Foc, ci este o compoziţie a tuturor celor patru elemente, care lucrează împreună (plus Akasha). Un lucru fizic poate arăta predominanţa unui element asupra altora, dar le conţine pe toate patru. Elementele există în stare separată, primară, numai în cele mai rarefiate dimensiuni ale planului astral şi mental.

Fluidele electric şi magnetic
Bardon nu vorbeşte extensiv în partea teoretică despre fluidele Electric şi Magnetic, dar vorbeşte despre ele în partea practică a „Iniţierii în hermetism" , în „Cheia adevăratei Kabbala" şi în „Întrebări să răspunsuri". Dar niciunde nu oferă o definiţie clară şi exhaustivă a acestor termeni.
Probabil că prima întrebare care apare este: ce vrea să spună el prin „fluid"? Prin fluid, Bardon indică o energie sau o esenţă care posedă mişcare şi se manifestă într-o manieră similară apei. Ambele fluide sunt dinamice iar cursul învaţă elevul cum să manipuleze sau să manevreze aceste fluide, să formeze din ele orice formă vrea şi să le impregneze cu o anume dorinţă.
Aceste două fluide sunt polaritatea primară şi se manifestă pe toate planurile existenţei. Fluidul Electric este polul pozitiv, expansiv, iar fluidul Magnetic este polul opus, negativ, contractor. Similar unui magnet fizic, aceşti poli nu pot fi separaţi, manifestându-se prin continuul care-i uneşte în îmbrăţişarea lor eternă. Amândouă forţe sunt egale şi interdependente, fiind descrise în fiecare cultură într-un fel sau într-altul. La nivelul cel mai înalt aceşti poli sunt exprimaţi prin cele două feţe ale Întregului.
Fluidele sunt rădăcinile elementelor Foc şi Apă şi acest fapt explică de ce în partea practică, elevul caută înăuntrul elementului Foc, fluidul Electric şi înăuntrul elementului Apă, fluidul Magnetic. De fapt este dificil pentru practicant să diferenţieze la început între elemente şi fluide. Dar o diferenţă există, însă este dificil de explicat. Fluidul Electric se găseşte în calităţile de expansiune, căldură şi lumină ale elementului Foc, iar fluidul magnetic se găseşte în calităţile de contracţie, răceală şi întuneric ale elementului Apă. Fluidul Magnetic dă formă forţei Electrice şi ele acţionează la unison, peste tot în lumea noastră. Fluidele sunt cele două forţe primare, iar elementele sunt extensiunile sau modificările lor. Despre fiecare element se poate afirma că el conţine o încărcătură electromagnetică specifică. Elementul Foc este predominant Electric, iar Apa este Magnetică. Aerul reprezintă un echilibru ale celor două fluide (continuul care uneşte polii), hermafroditul perfect, capabil de a accepta influenţa fiecărui fluid. Elementul Pământ, al patrulea pol al magnetului tetrapolar, reprezintă acţiunea combinată a acestor trei încărcături electromagnetice.
Aceasta este deseori prea dificil de înţeles pentru novice. Necesită o gândire atentă asupra faptului că, la un nivel filosofic, o combinaţie a părţilor poate însemna uneori mai mult decât suma părţilor. În acest caz, amplificarea efectului apare datorită faptului că părţile care se combină sunt fiecare lucruri dinamice. Dinamismul lor le face să interacţioneze, iar împreună ele creează ceva nou, care nu a existat la nivelul părţilor independente. Astfel, elementul Pământ conţine nu doar echilibrul Electric şi Magnetic al Aerului, dar şi polarităţile brute ale Focului şi Apei. Ele lucrează împreună într-o manieră dinamică, ritmică şi ciclică. Tocmai combinaţia şi interacţiunea acestor trei părţi dinamice face ca lucrurile să manifeste soliditate în fiecare din cele trei medii sau substanţe (mental, astral şi fizic) (adică elementul Pământ solidifică / cristalizează la fiecare nivel).
Munca serioasă cu fluidele începe abia în nivelul VIII, aşa că nu are rost să arătăm aici prea multe corespondenţe ale lor, întrucât între acest nivel şi pasul VIII vei avea mult timp să te familiarizezi cu fluidele pe cont propriu. Dar prezint câteva note din comentariile lui Bardon aşa cum sunt date de elevii săi direcţi în cartea „Întrebări şi răspunsuri".
„Fluidul electric umple gândurile abstracte cu fluid electric pur, căldură, expansiune şi dinamică. Fluidul magnetic le umple cu fluid magnetic pur şi cu calităţile opuse. De exemplu fluidul electric se exprimă prin voinţă, iar fluidul magnetic se exprimă prin opusul voinţei, credinţa manifestată, un aspect al puterii productive universale."
„Clarvederea este o abilitate electrică a corpului astral, clarsimţul şi psihometria sunt abilităţi magnetice."
„Dacă ne aflăm sub influenţa fluidului electric, atunci elementul foc este mai eficient în noi. În acest caz ne simţim fierbinţi, sau suntem mai activi, lucrăm mai cu sârg, şi suntem astfel mai plini de elementul foc. Prin influenţa mărită a fluidului magnetic, percepem răceala şi dacă suntem mai plini de el, se măreşte eliminarea."
„La suprafaţa corpului uman, fluidul electromagnetic acţionează ca şi magnetism vital care radiază. Partea dreaptă a corpului este (pentru un dreptaci) activă sau electrică, iar partea stângă este pasivă sau magnetică, acest lucru fiind opus pentru un stângaci."
„Fluidul electric prin expansiunea sa formează electroni în interiorul fiecărui corp (lucru fizic), care sunt atraşi de fluidul magnetic al pământului (ceea ce explică gravitaţia). Fluidul electric se află în interiorul oricărui lucru creat (aşadar şi al pământului), iar fluidul magnetic este eficace la suprafaţa oricărui lucru creat (respectiv şi a pământului). Fluidul electric produce acizii în toate corpurile organice sau anorganice, iar fluidul magnetic este eficace într-o manieră alcalină."
Nu mai este nevoie să spun (dar o voi face oricum) că fluidele Electric şi Magnetic nu sunt aceleaşi lucruri ca şi fenomenele fizice ale electricităţii şi magnetismului. Deşi ele sunt relaţionate prin analogie, nu sunt identice. Fenomenele fizice ale electricităţii şi magnetismului sunt fiecare cauzate de fluidul corespondent, dar nu sunt unul dintre aceste fluide ci sunt o combinaţie a celor patru Elemente, având o polarizare predominantă către Foc sau Apă.
Îmi este imposibil să descriu cum se simte acumularea şi proiectarea fluidelor. Singurul fel în care se poate face asta este prin experienţă directă, cheia acesteia fiind observarea atentă zilnică a calităţilor pe care le-am descris mai sus şi căutarea lor, în special în lucrul cu elementele.

„Od-ul"
Bardon menţionează în trecere acest concept, dar nu îl explică. Am auzit câteva definiţii ale sale, dar din ce am văzut din definiţiile lui Bardon, el se referă la caracterul individului, sau cu alte cuvinte la exprimarea individuală a combinaţiei particulare de Elemente.
Od-ul are o natură primar Electrică, adică este energia pe care o exprimăm fiecare prin gândurile şi emoţiile noastre. La nivel mental, el este atitudinea noastră şi calitatea / cantitatea ideilor, văzute prin prisma faptului cum îi influenţează ele pe alţii, adică văzute prin emanaţiile lor. La nivel astral el este caracterul nostru astral, sau combinaţia emoţională, văzută în faza sa de emanaţie a influenţei asupra împrejurimilor. Cât despre corpul fizic, el este vitalitatea pe care o aducem în viaţă şi o exprimăm prin acţiuni. Astfel, cineva cu un Od puternic este în general gregar şi activ, iar cineva cu un Od slab este pasiv şi timid. Aceste trei aspecte ale Od-ului lucrează la unison spre a produce Od-ul de ansamblu.
Bardon menţionează despre Od, în „Întrebări şi răspunsuri".
„Atragem această energie vitală acumulată direct din univers, şi o direcţionăm întru corpul astral al persoanei bolnave, fără să o trecem înainte prin corpul nostru. Acest fapt împiedică slăbirea vitalităţii proprii şi simultan împiedică amestecarea Od-ului (caracterului) nostru cu cel al persoanei bolnave. Altfel ne putem infecta cu atributele negative ale pacientului."
Deşi Bardon vorbeşte aici de Od doar în relaţie cu vindecarea astrală, acelaşi lucru poate fi spus şi despre Od-ul mental în vindecarea mentală şi despre Od-ul fizic în vindecarea fizică.

Magnetul tetrapolar
Bardon vorbeşte în cărţile sale despre Magnetul tetrapolar, dar cu toate acestea mulţi cititori au probleme cu acest concept, în special cei care nu sunt obişnuiţi cu diagrama hermetică cunoscută ca şi „Crucea Forţelor Egale". Aceasta este o imagine simplificată a Magnetului tetrapolar şi ajută mult în înţelegerea sa. Ar fi bine să desenezi una, pentru studiul propriu.
Începe prin a desena un cerc cu diametrul de 7,5 cm. Apoi trasează o linie verticală de la cap la cap, prin centrul cercului, şi una orizontală prin centrul său. Ar trebui să ai un cerc împătrit, adică o cruce cu braţele egale într-un cerc. Apoi marchează polii crucii. Scrie imediat în afara cercului: „Foc" la dreapta, „Apă" la stânga, „Aer" sus şi „Pământ" jos. Aşadar ai o linie de Foc - Apă şi una de Aer - Pământ. În interiorul cercului, deasupra liniei Foc scrie „Cald" şi dedesubt „Uscat". Deasupra liniei Apă scrie „Umed" iar dedesubt „Rece". La stânga liniei Aer scrie „Umed" şi la dreapta „Cald". La stânga liniei Pământ scrie „Rece" şi la dreapta „Uscat". În centrul cercului, unde se intersectează liniile, pune un punct şi scrie „Eter", sau „punct de adâncime".
Dacă vrei să colorezi diagrama, vei avea nevoie să divizezi din nou cercul, de data asta în opt părţi. Fă din nou o cruce egală dar oblic, astfel ca să dividă porţiunile anterioare fiecare în două părţi egale. După cum vei vedea, acest tip ce împărţire stabileşte sferturi de cerc pentru fiecare element, nu doar poli, polii situându-se la periferia cercului în mijlocul sectorului de cerc alocat elementului respectiv. Colorează sectorul din dreapta cu un roşu strălucitor pentru Foc, cel din stânga un albastru cian pentru Apă, cel de sus galben strălucitor pentru Aer şi cel de jos un brun pământiu sau un verde măsliniu pentru Pământ. (Poţi folosi şi culorile sugerate de Bardon, roşu Foc, verde albastru Apă, albastru strălucitor deschis Aer, maro închis, gri sau negru Pământ.)
Acum, în final, poţi divide în jumătate toată foaia pe care desenezi (de-a lungul liniei verticale Aer - Pământ), fluidul Electric fiind în dreapta iar fluidul Magnetic în stânga. Partea dreaptă a foii, aflată în afara cercului ar trebui s-o desenezi un roşu strălucitor (puţin mai albastru ca şi cel folosit la Foc) şi partea stângă din afara cercului cu un albastru bogat (nu la fel de verde sau strălucitor ca cel folosit la Apă). În timp poţi adăuga orice corespondenţe vrei la această diagramă. Ceea ce face această diagramă este să lumineze felul în care interacţionează Elementele.
Motivul principal pentru care Bardon foloseşte analogia unui magnet, este spre a accentua interacţiunea dintre elemente dar şi dintre fluide. La un magnet fizic, polii coexistă ei se atrag prin similarităţi şi se resping prin diferenţe. La Magnetul tetrapolar situaţia este identică, dar la o scară diferită. El este alcătuit din patru poli, nu din doi, trei dintre ei (elementul Foc predominant Electric, elementul Apă predominant Magnetic şi elementul Aer cu un Electromagnetism echilibrat) combinându-se şi din interacţiunea lor apărând elementul Pământ.
Unii spun că elementul Pământ nu este un element în sine, ci este interacţiunea celorlalte trei elemente „reale", Foc, Aer şi Apă. Aceasta este doar parţial adevărat, pentru că Pământul ESTE interacţiunea celor trei elemente, dar faptul că ele sunt dinamice, şi aşadar interacţionează între ele atunci când se combină, rezultă în crearea unui factor nou; combinaţia ajunge să fie mai mult decât suma părţilor sale. Acest produs unic al interacţiunii dintre Foc, Aer şi Apă, este cel pe care îl numim Pământ şi care se manifestă ca unul dintre polii Magnetului tetrapolar.
Prin acelaşi principiu filosofic, Magnetul tetrapolar este mai mult decât suma părţilor sale, fiind interacţiunea cumulativă a polilor săi. În centrul său este „punctul de adâncime" de care Bardon vorbeşte la nivelul V din „Iniţiere în hermetism" şi în „Cheia adevăratei Kabbala". Acesta este Akasha sau Eterul din care pornesc toate lucrurile. Universul hermetic este infinit şi unul dintre misterele pe care le exprimă magnetul tetrapolar este că acest centru se află oriunde, oricând, în oricine, în orice dinăuntrul acestei infinităţi.

Fiinţele elementelor
Într-o discuţie de pe un canal de discuţii a apărut întrebarea dacă fiinţele elementelor sunt metaforice şi conţinute în psihicul nostru, sau dacă sunt entităţi independente. Aceasta este o întrebare comună având în vedere cât de aproape de poveşti sună povestirile despre aceste fiinţe. Adevărul este că fiinţele elementelor sunt, în sine, entităţi independente de psihicul uman. FORMELE lor însă nu sunt independente de psihicul uman. Sună confuz?
Fiinţele elementelor există înlăuntrul planului astral şi astfel sunt văzute ca având o anume formă, forma lor fiind una simbolică, fapt care este real despre orice formă astrală. Aşa că forma în care ele sunt percepute diferă de la o cultură la alta. Cultura europeană le priveşte în general ca şi Salamandre, Silfi, Ondine, Gnomi, dar de exemplu o cultură africană aborigenă le-ar putea percepe într-o formă diferită. Noi oamenii percepem fiinţele astrale diferit, din moment ce fiecare ne procesăm percepţiile prin minţi diferite. Dar acest fapt nu le neagă realitatea ca fiinţe care au o existenţă separată de mintea noastră individuală. Ceea ce ţine de psihicul uman este doar FORMA lor astrală, nu existenţa lor.

Karma/Cauza şi efectul
Este prudent ca elevul să contemple îndelungat asupra cauzei şi efectului. Această lege este prietenă cu magul întrucât magii folosesc această lege spre a-şi meşteşugări urcarea. De pildă când lucrezi la îmbunătăţirea caracterului, vei urma anumite practici care vor face ca trăsăturile tale negative să fie înlocuite de unele mai bune. Cauza şi efectul este motivul pentru care totul se îmbunătăţeşte odată cu practica.
Însă magul va întâlni cazuri în care cauza şi efectul nu pot fi folosite spre avantajul său. Un exemplu bun este în vindecarea proprie sau a altora. Există anumite boli care au o rădăcină karmică şi magul va vedea că nu poate face nimic spre a îmbunătăţi starea pacientului. Similar, există anumite situaţii inevitabile pe care magul nu le poate devia pentru că sunt legate prea mult de karma unei persoane. Numai rareori este el lăsat să intervină în datoria karmică a altuia. Un mag are nevoie de înţelepciune spre a-şi da seama când ar trebui să lase o situaţie în pace. Acest lucru este câştigat doar prin experienţă.

Planurile fizic, astral şi mental
Ca şi filosofia elementelor, acesta este un concept uman care caută să descrie fenomene universale. Cel mai mare neajuns al său este în opinia mea că implică planuri separate, clar definite. Adevărul este că universul este un întreg unificat. Nu apare un punct exact unde se termină planul fizic şi apare cel astral, nici unul în care cel astral se termină şi apare cel mental. Se trece dintr-unul într-altul şi toate trei se întrepătrund.
Noi dividem universul în trei părţi, pur şi simplu pentru că este mai uşor şi mai convenabil să îi înţelegem întregul. Ca toate construcţiile umane, şi aceasta este tot o unealtă, dându-ne abilitatea practică de a manipula forţele universale. O regulă simplă de amintit este că pentru ca un lucru fizic să existe, el trebuie să existe pe plan astral şi mental.
Tărâmul astral există datorită coborârii planului mental întru (sau către) cel fizic. El este în cea mai mare parte a sa o fază intermediară. Substanţa astrală se transformă repede în manifestare fizică şi mintea o poate manipula uşor.
În termenii noştri, corpul mental corespunde cu conştientizarea conştientă şi el pătrunde atât prin corpul astral cât şi prin cel fizic. Când ne percepem corpul mental, forma şi culoarea sa reflectă starea noastră mentală. El ia o formă asemănătoare dimensiunii noastre fizice, numai când ne întindem conştientizarea în mod egal prin corpul nostru fizic. Corpul nostru mental nu simte mediul în care ne aflăm într-o manieră similară cu percepţiile noastre fizice. Simţurile mentale sunt doar analoage celor fizice. De exemplu există un simţ mental care are câteva caracteristici ale văzului fizic, dar văzul mental dezvăluie un alt univers decât o face cel fizic.
Corpul nostru astral corespunde cu fiinţa emoţională sau personalitatea, şi el pătrunde planul fizic. Când ne percepem corpul astral, forma sa este similară celei fizice, iar culoarea sa reflectă starea personalităţii noastre şi emoţiile. Simţurile corpului astral sunt similare cu cele fizice, dar sunt similare şi cu cele mentale, ele mediind între aceste două categorii. Un mod bun de a face diferenţa între o călătorie astrală şi una mentală este măsura în care percepţiile asupra mediului sunt similare celor fizice. În timpul unei călătorii astrale se pot simţii textura, căldura, frigul, sunetul, culoarea, mirosul, gustul. Dar în timpul unei călătorii mentale nu apar senzaţii asemănătoare celor fizice.
Corpul nostru fizic este unul temporar. El trăieşte o anume bucată de vreme şi apoi se dizolvă în univers, iar părţile sale constituente dispar. Corpul nostru astral este şi el temporar, dar de durată mai mare decât cel fizic. Numai corpul mental sau spiritul este etern. El coboară într-o succesiune de corpuri astrale şi fizice temporare, dar nu se dizolvă. Cele trei corpuri ale fiinţei umane servesc ca o analogie pentru a înţelege interacţiunea celor trei tărâmuri corespunzătoare. Unul dintre avantajele sistemului lui Bardon este că relaţionează direct cele trei tărâmuri de cele trei corpuri ale practicantului. Astfel, el învaţă să aibă experienţe în fiecare tărâm, observând mai întâi impactul pe care pe care îl au ele asupra experienţei personale. Calea aceasta duce de la personal şi intim la universal.

Religia
Întrebarea referitoare la religie este deseori una problematică pentru elevul începător. Acesta se întreabă cum să combine punctul de vedere religios (dacă are o religie) cu cel magic. Fiecare trebuie să găsească aici răspunsul personal. Singurul sfat pe care îl pot oferi este să ai o minte deschisă. Magia poate coincide cu orice religie, ea a luat toate formele în decursul timpului şi poate fi găsită în toate religiile cunoscute omului dacă cel care caută este educat în noţiunile de bază ale magiei. Pentru mag, cea mai importantă parte a religiei este sentimentul devoţiunii, pe care aceasta îl insuflă practicantului. Devoţiunea, în special cea manifestată prin actul veneraţiei, este o forţă puternică pe care magul o poate folosi în procesul urcării spirituale.

Ascetismul şi sexualitatea
Bardon este foarte clar asupra aspectelor la care se referă când vorbeşte de ascetism: autodisciplină şi autocontrol. El recomandă mereu o practică echilibrată, care nu se abate în extremism de nici un fel. Dar apare frecvent întrebarea dacă elevul ar trebuie sau nu să se abţină de la sex.
Deşi multe sisteme sfătuiesc abstinenţa sexuală ca fiind o cale de a atinge puritatea sau de a mări voinţa, acesta nu este cazul sistemului lui Bardon. Pentru mag, este clar că o abstinenţă completă de la ceva atât de inerent şi natural pentru psihologia umană ca şi sexul, este o formă de extremism care produce mai mult decât puţin dezechilibru. Pot exista ocazii în viaţa unui mag în care o abstinenţă temporară de la sex este productivă, dar acesta este un lucru rar şi doar în anumite scopuri.
În general, o sexualitate sănătoasă este o parte vitală din a avea o viaţă sănătoasă şi echilibrată. Ea este atât o funcţie corporală esenţială cât şi o parte esenţială a stării de bine emoţional. Mulţi bărbaţi magi practică ceea ce este numită „retenţia seminţei" şi spun că aceasta este benefică pe multe nivele. Aceasta este o tehnică simplă de a aplica presiune asupra tuburilor care poartă sperma oprind astfel ejacularea. Acest fapt nu afectează negativ de obicei orgasmul masculin, deseori mărind efectul energetic pe care orgasmul îl are asupra corpului bărbatului.
Cu câţiva ani în urmă, cineva mi-a spus că homosexualitatea este produsă datorită unui dezechilibru al elementului Apă, şi că este un lucru pe care un mag ar trebui să îl depăşească. După o mică discuţie, a reieşit clar că sentimentele sale despre homosexualitate nu aveau nimic cu magia, ci tendinţa sa era apărută datorită modului în care a fost crescut şi a moralei sale personale, nefiind fondată pe filosofia elementelor. De fapt, acest aspect al sexualităţii nu are nimic de a face cu echilibrul elemental al unui om. Homosexualitatea, bisexualitatea şi heterosexualitatea sunt toate naturale şi nici una nu este mai mult sau mai puţin sănătoasă decât alta. Sper ca nici un practicant să nu se teamă că sexualitatea sa îl opreşte din a urma o cale magică.
Singurele părţi importante ale sexualităţii care afectează creşterea spirituală a unui om şi avansarea în magie, sunt simţământul său despre orientarea sa sexuală şi modul în care îi tratează pe cei cu care are relaţii sexuale. Adică ceea ce contează pentru avansarea spirituală sunt aspectele emoţionale şi morale ale sexualităţii, acele părţi care pot fi schimbate şi îmbunătăţite de către mag.
Revenind la punctul principal, alte forme de ascetism ca şi înfometarea sau autoflagelarea nu sunt recomandate, ele producând doar dezechilibre. Echilibrul este câştigat doar prin moderaţie şi control disciplinat, aceasta fiind calea recomandată de Franz Bardon.

Timpul
Acesta este un subiect pe care Bardon nu l-a discutat în partea teoretică, dar eu cred că este important în practica magică, astfel că am ales să vorbesc şi despre el. Este dificil să despărţim realitatea obiectivă a timpului de percepţia noastră subiectivă asupra sa. Ambele lucruri sunt probleme pe care magul le are în vedere.
Ca şi oameni, noi avem experienţa timpului ca fiind un lucru care se întinde înaintea şi înapoia noastră. Pentru noi, timpul pare să meargă înainte, sau noi părem să înaintăm prin el. Oricum, percepem timpul ca având o mişcare spre înainte. Spre a ţine cont de această înaintare, am construit diverse metode de a măsura trecerea timpului. Îl dividem în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, etc. În momentul de faţă, scriu acest material, la orele 13:10, timp standard pentru Pacific, este 3 martie 2001. Acest fapt este relevant pentru existenţa mea mundană, în faptul că mă ajută să mă plasez în context cu rutina mea planificată, dar ca mag are puţină relevanţă pentru mine.
În magie există doar un aspect al timpului care este relevant cu adevărat, momentul prezent sau acum. Excepţiile sunt când magul are nevoie să plaseze o durată pentru un anume ritual magic (ca şi atunci când menţine o vindecare magică în acţiune, până când pacientul se face bine), sau când face un anume ritual în concordanţă cu anumite aspecte astrologice favorabile, etc.
Esenţa timpului este schimbarea secvenţială. Numărul de schimbări care apar înlăuntrul fiecărui moment este cu adevărat infinit. Nu există nemişcare, un moment în care schimbarea să înceteze şi totul să rămână aşa cum este. Aceasta este ceea ce diferenţiază percepţia noastră subiectivă asupra timpului de realitatea obiectivă a sa.
Ca şi oameni, nu suntem capabili să percepem numărul infinit de schimbări care apar în fiecare moment. Tot ceea ce putem face este să captăm câteva schimbări mici pe moment. Mecanica percepţiei umane este ca şi cum am face o fotografie a momentului prezent, am modifica-o într-o imagine statică de evenimente şi apoi i-am decodifica semnificaţia pe care o are pentru noi. Acest fapt se întâmplă foarte rapid şi efectuăm un lanţ de astfel de imagini statice asupra acţiunii, proces din care primim impresia mişcării, similar cu cea avută când privim un film din 24 de imagini statice pe secundă.
Acest fapt are ca efect desincronizarea temporală şi emoţională cu timpul obiectiv. În timpul obiectiv există doar prezentul. Obiectiv, acest acum este etern şi se află într-o stare eternă de schimbare. El nu se mişcă, pur şi simplu ESTE. Momentul prezent are trei componente: 1) schimbarea infinită, 2) continuitatea infinită, 3) acumul (starea de acum). Aceasta este senzaţia imediatului inerentă experienţei noastre a prezentului.
Procesat de creierul uman, prezentul infinit este perceput ca o secvenţă de momente finite. Astfel, simţim că există momente trecute, prezente şi viitoare. Dar magul ar trebui să înţeleagă că la nivelul fizic al existenţei noastre, trecutul este doar o funcţie a memoriei, iar viitorul este o funcţie a imaginaţiei creatoare. Nici trecutul nici viitorul nu pot fi spuse a exista în prezent.
În contradicţie cu acestor lucruri, vorbim despre o eternitate care învăluie toată trecerea timpului şi ne întrebăm dacă avem sau nu liber arbitru. Vă spun că acestea nu sunt contradictorii, sau că aceste contradicţii coexistă destul de confortabil. Deşi în lumea fizică unde timpul se îmbină cu spaţiul, există numai prezentul, în părţile cele mai efemere ale tărâmului nonfizic unde stăpână e eternitatea, tot timpul (trecut, prezent şi viitor) există simultan şi într-un întreg.
Timpul este multidimensional infinit. Când cineva experimentează eternitatea, întreaga infinitate multidimensională a timpului este percepută ca un Acum unificat. Din acest punct de vedere, liberul arbitru este irelevant pentru că infinitatea implică faptul că sunt destule alternative spre a acomoda numărul infinit de situaţii pe care cineva le poate alege. Cu alte cuvinte, este nevoie de liber arbitru spre a crea şi a urma numărul infinit de alegeri care umplu eternitatea. Din perspectivă magică aceasta este adevărul rădăcină care stă la baza multor teorii ale fizicii moderne, care privesc ideea că există un număr infinit de universuri care urmează un număr infinit de linii ale timpului. Eternitatea nu este umplută cu posibilităţi infinite, ci este umplută cu actualităţi infinite, adică toate posibilităţile sunt actualizate; dacă nu ar fi aşa, atunci eternitatea nu ar fi cu adevărat infinită.
Ceea ce ne împiedică din a percepe constant eternitatea cu conştientizarea pe care o avem, este faptul că noi ca oameni suntem legaţi de secvenţe. În orice am face, un lucru urmează altuia, o idee duce la alta, o acţiune este urmată de un efect, etc. Spre a percepe eternitatea (sau orice infinitate în întregul ei) ar fi nevoie ca noi să ne scoatem din perspectiva secvenţială. Această perspectivă este aşa de străină existenţei noastre de zi cu zi încât rareori îi considerăm implicaţiile, ca să nu mai vorbim de posibilitate.
Tărâmul fizic este stăpânit de timp şi de spaţiu. Trebuie să spun că este greu să se separe spaţiul de timp, pentru că fără factorul de timp, spaţiul nu ar exista.
Tărâmul astral mediază între tărâmul fizic dens şi secvenţial, şi cel mental nonsecvenţial. Aşa că tărâmul astral nu este complet legat de substanţă şi din acest motiv este afirmat că spaţiul nu domneşte în astral. Acest fapt este doar parţial adevărat, dar pentru mag este adevărat în special când face călătorii astrale şi comunică astral cu alte fiinţe. Cu alte cuvinte, un mag bine antrenat poate călători în orice loc fizic prin planul astral şi poate comunica cu orice fiinţă, indiferent de locul din spaţiu în care se află ea. Timpul (secvenţa) stăpâneşte însă planul astral iar spre a călători prin timp, magul trebuie să lucreze înlăuntrul planului mental.
Tărâmul mental cuprinde atât secvenţa (timpul) şi nonsecvenţa (eternitatea). În cele mai înalte zone ale planului mental nu mai există secvenţă, şi se poate ieşi din timp şi vedea lucrurile dintr-o perspectivă eternă. Timpul este un factor în zonele mai joase ale planului mental (acelea ale gândului secvenţial şi ale materiei fizice). Spaţiul devine un factor doar la nivelul în care tărâmul mental se intersectează cu cel fizic, dar aceasta este o parte mică din tărâmul mental, şi astfel spunem că nici timpul, nici spaţiul nu restricţionează substanţa mentală.
Cel care se preocupă de magie va beneficia mult dacă va observa natura percepţiei umane şi natura timpului însăşi. Meditaţii, experimente şi lecturi asupra acestui subiect vor adânci înţelegerea sa.

english	french	german	italian
polish	roma	spanish
partial translation	russian	slovakian

Shop ABC.com!

Introducere

Initier în hermetism, un comentariu

Contents