Nivelul II

Nivelul II începe cu o secţiune numită „autosugestia sau secretul subconştientului". Aici se descrie o tehnică destul de simplă în care elevul formulează o frază afirmativă cu privire la un aspect al său care trebuie îmbunătăţit, apoi o repetă iar şi iar, până ce ea devine înrădăcinată în subconştient. Aceasta nu este o tehnică de sine stătătoare şi nu va asigura de una singură, o schimbare permanentă în om. Spre a aduce schimbare cu adevărat, afirmaţia trebuie însoţită de acţiune directă. Aceasta este elaborată mai bine în secţiunea „rafinarea sufletului".
Această tehnică ajută să menţii în minte alternativa pozitivă a unei trăsături negative. Prin implantarea întru subconştient a trăsăturii pozitive, ea va apărea natural mereu când se manifestă cea negativă corespondentă. Iar combinată cu un angajament de a acţiona direct această tehnică este nepreţuită. Din experienţa mea, spun că cel mai eficient este să faci acest exerciţiu imediat după trezire şi înainte să adormi.
Este foarte important ca afirmaţia să fie făcută la timpul prezent şi să fie afirmativă. De exemplu propoziţia „voi renunţa la fumat", nu ajută, pentru că este atât negativă, iar timpul nu este prezent. Ar fi mai bine să apui „sunt un nefumător sănătos". Evită propoziţii care include cuvântul „nu".
Aici Bardon spune că ar trebui să lucrezi cu un şir de mărgele (sau noduri), pentru a urmări numărul de repetări ale afirmaţiei, sau numărul de întreruperi care apar în timpul concentrării. Este o unealtă bună. Eu folosesc o bucată de lână cu 40 de noduri. La fiecare repetare sau întrerupere, trec cu degetul peste un nod. Este avantajos, pentru că mă eliberează din a trebui să număr repetările sau întreruperile pe care le fac. Acest proces nu mai este o întrerupere sau o distragere de la ceea ce fac.

Mental
Înainte ca practicantul să se apuce de aceste exerciţii de nivel II, trebuie să fie stăpânite cele de meditaţie de nivel I. Abilitatea de a te concentra este esenţială pentru munca ce urmează.
Odată cu această secţiune a nivelului, atenţia este direcţionată către cele cinci simţuri fizice. Practica serveşte ca o introducere la un tip de meditaţie numit „vizualizarea creatoare". Dar aşa cum sunt multe lucruri din acest curs, este mai mult decât este înţeles de obicei prin vizualizare creatoare. Aceste exerciţii sunt un pas important pentru dezvoltarea simţurilor astrale şi mentale. Ele sunt proiectate spre a obţine următoarele: 1) Să dezvolte puterea de concentrarea a elevului 2) Să înveţe elevul cum să separe un simţ la un moment dat 3) Să dezvolte simţurile fizice ale elevului.
Descrierea pe care o oferă Bardon asupra acestor exerciţii este simplă şi la obiect. Practicarea lor, însă, poate fi destul de dificilă pentru elevul obişnuit. Majoritatea practicanţilor vor observa că exerciţiile efectuate cu un anumit simţ sunt mai simple decât cele efectuate cu altele, ceea ce este normal din următoarele motive. Mai întâi pentru că ne bazăm pe unul, două simţuri mai mult decât pe altele, şi astfel unele dintre simţurile noastre nu sunt aşa de dezvoltate. Acest fapt este uşor remediabil prin concentrarea asupra acelui simţ şi folosirea sa conştientă tot timpul. De exemplu dacă nu reuşeşti să aduci în „minte" aroma unui trandafir, mergi şi miroase câţiva trandafiri şi concentrează-te asupra mirosului lor. Fii foarte atent la modul în care miros lucrurile, şi asta îţi va dezvolta mirosul. Al doilea motiv este echilibrul elementar. Fiecare simţ este legat de un element, şi astfel când un element lipseşte, lipseşte şi simţul corespunzător. Faptul că dintre exerciţii unele sunt uşoare şi altele sunt grele îţi poate spune multe despre echilibrul tău de acum. Odată cu lucrul efectuat spre a obţine un echilibru mai bun în personalitatea ta (vezi rafinarea sufletului), aceste discrepanţe dintre simţuri vor dispărea.
Exerciţiile de concentrare senzorială ar trebui să fie efectuate exact cum le redă Bardon. Fii sigur să lucrezi doar cu un simţ odată. De exemplu dacă lucrezi cu mirosul unui trandafir, alungă imaginea trandafirilor care îţi vine în minte şi amintirile despre trandafiri care intervin în conştient.
Secvenţa de simţuri dată de Bardon ar trebui urmată aşa cum este ea. Ele sunt date aşa dintr-un motiv anume, şi nu ar trebui ca într-o singură „lecţie" să faci vizualizare cinci minute, apoi cinci minute lucru cu mirosul etc. Fiecare exerciţiu senzorial ar trebui stăpânit înainte de a începe următorul simţ.
La început, alege imagini simple. Nu recomand folosirea imaginilor complexe, ca şi cărţile de Tarot. Acest fapt face exerciţiul mai dificil şi nu serveşte nici unui scop la acest nivel. La fel şi cu celelalte simţuri, fă acţiuni simple. Observă că Bardon a avut în vedere în curs numai senzaţii corporale generale, ca şi căldura şi răcoarea, şi nu senzaţii tactile ca şi asprimea sau fineţea. Chiar dacă Bardon nu dă şi concentrarea asupra senzaţiilor tactile, nu strică să le incluzi în antrenament.

Întrebări şi răspunsuri
1) Autosugestia funcţionează cu adevărat? De ce?
Da, funcţionează, însă nu ca o tehnică de sine stătătoare. Spre a fi eficace ea trebuie combinată cu acţiunea directă. Ea funcţionează pentru că repetarea frecventă a unei dorinţe face ca gândurile despre ea să se menţină la suprafaţa conştientizării şi în plus integrează gândurile întru subconştient. Dar mai important este că te ajută să ţii gândul în conştient şi de acolo, ea lucrează asupra celorlalte gânduri şi acţiuni.
2) Care este modul corect de a rosti o dorinţă?
Propoziţia ar trebui să fie afirmativă şi la timpul prezent. Mai mult, când trebuie să foloseşti autosugestia spre a rezolva o problemă, fraza trebuie adresată rădăcinii problemei, nu simptomului.
3) Nu pot vizualiza bine. Cum să trec de asta?
Mai întâi, continuă să încerci. Apoi fii mai atent la lucruri, la culoare, textură, formă, mărime etc. Ca şi cu celelalte exerciţii, cu cât îţi sunt mai ascuţite simţurile fizice, cu atât mai uşor îţi este să faci exerciţiile. Probleme persistente cu vizualizarea pot indica un dezechilibru al elementului Foc, şi dacă acesta este cazul, atunci lucrul spre a echilibra acest element ar trebui să uşureze exerciţiile de vizualizare.
4) De ce sunt unele exerciţii de concentrare mai uşoare şi altele mai grele?
Aici sunt doi factori de considerat. Primul este acuitatea simţurilor tale, noi preferând unele simţuri în defavoarea celorlalte, în viaţa cotidiană. Al doilea este echilibrul elemental. Simţurile sunt asociate cu elementele, şi când un tip de exerciţii senzoriale este dificil, poate fi şi datorită unui dezechilibru al elementului corespunzător. Lucrul cu acel dezechilibru poate ajuta exerciţiul.
5) Practic vizualizarea dată de Bardon. Îmi pot imagina obiectele cu ochii închişi, dar nu şi cu ei deschişi.
Motivul principal pentru care este dificil să faci vizualizarea cu ochii deschişi este că atunci când îi ţii deschişi există stimulare vizuală mai mare decât atunci când îi ţii închişi. Când sunt închişi ceea ce vezi este întuneric, ceea ce te ajută să te concentrezi mai mult asupra vizualizării. Dar când sunt deschişi, toate imaginile din jur interferează cu concentrarea asupra vizualizării.
Există câteva feluri spre a face tranziţia între exerciţiile cu ochii închişi şi cele cu ei deschişi mai uşoară. O metodă este cea de a practica într-o cameră întunecoasă. Acest lucru reduce distragerea vizuală (ochii sunt deschişi) întrucât copiază întunericul din exerciţiul cu ochii închişi. Odată ce reuşeşti să vizualizezi cu ochii deschişi într-o cameră întunecată, măreşte gradat lumina din camera ta, până ce poţi stăpâni vizualizarea cu ochii deschişi într-o cameră complet luminată.
O altă metodă este să priveşti o suprafaţă albă sau una neagră în timpul vizualizării cu ochii deschişi, acest fapt reducând cantitatea de distragere vizuală.
O a treia metodă este să priveşti la un perete sau în aer cu ochii nefocalizaţi. Acest lucru face împrejurimile să devină înceţoşate, diminuând distragerile vizuale.
O a patra şi probabil ce mai dificilă metodă este să faci mai întâi vizualizarea cu ochii închişi, apoi menţinând ferm vizualizarea să deschizi ochii. Odată ce ai ochii deschişi, încearcă să menţii vizualizarea şi las-o să plutească în faţa ochilor. Cheia este în acest caz să ignori detaliile vizuale ale împrejurimilor chiar şi când ochii îţi sunt deschişi, concentrându-te doar asupra vizualizării.
Multe dintre exerciţii necesită acest fel de trecere de la stăpânirea lor cu ochii închişi la stăpânirea cu ei deschişi. Aceste exerciţii sunt programate spre a învăţa elevul cum să facă din abilităţile date în ele, lucruri de care el se poate folosi în orice moment al vieţii cotidiene.
Când un exerciţiu este dificil pentru tine, fii inventiv şi încearcă diferite metode spre a trece de dificultate, până ce găseşti metoda care funcţionează cel mai bine pentru tine. Sunt sigur că în cazul de mai sus există mai multe metode de a trece peste dificultatea dată şi sper că aceste exemple vor stimula imaginaţia şi vor inspira spre a găsi metode proprii, care să meargă bine pentru practicant.
6) Este bine să se sară de la un simţ la altul, sau ar trebui să urmez schema dată de Bardon?
Ordinea în care Bardon prezintă exerciţiile este importantă, la fel ca cea de la acumularea elementelor. Mai întâi este Focul, apoi Aerul, Apa şi Pământul. Motivele pentru asta sunt complexe, dar voi spune că se poate avea încredere în Bardon aici. Este prea uşor să favorizezi doar un simţ sau un element, ceea ce ar fi împotriva echilibrului magic.

Astral
Dacă primul nivel din exerciţiile psihice privea analiza personalităţii, al doilea are exerciţii pentru a pune această analiză la lucru. Aici focalizarea este asupra a ceea ce numesc „făurirea de sine", în care practicantul începe procesul de a transforma ceea ce a fost dezvăluit prin autoanaliză, într-o manifestare mai bună a omului care vrea el să fie.
Bardon sugerează ca lucrul să fie început cu cele mai îngrijorătoare aspecte ale personalităţii, dar adaugă că dacă voinţa elevului este slabă, atunci se poate începe cu aspectele negative minore. Într-adevăr, cea mai bună cale este să începi cu ceea ce vrei să schimbi cel mai mult. Dar dacă nu ai voinţa puternică, atunci începerea cu lucrurile mici, îţi va mări voinţa şi încrederea în tine. Este de importanţă vitală să persişti asupra lucrului ales, până ce ajungi la succes. Nu renunţa niciodată la mijlocul drumului. Dacă simţi că te împotmoleşti, atunci stai ceva vreme şi reevaluează modul de lucru şi vezi dacă poţi să îţi faci o altă tactică. Alege numai un lucru odată şi pune toată energia ta în transformarea lui.
Bardon sugerează un atac din trei părţi, cu meditaţie, afirmaţie şi acţiune.
Meditaţia. Odată ce te-ai hotărât asupra unui lucru cu care să lucrezi, stai un timp îndelungat şi gândeşte-te. Încearcă să descoperi tot ceea ce poţi despre el. Fiecare trăsătură negativă serveşte unui scop pozitiv, iar ceea ce o face să fie negativă este că aceste aspecte ale noastre se formează ca şi răspunsuri subconştiente. Adânceşte-te întru acea trăsătură şi încearcă să descoperi scopul pozitiv care stă la baza sa. Apoi construieşte-ţi o cale mai bună de a împlini această nevoie de bază, una care este conştientă şi nu se bazează pe obiceiuri inconştiente.
Afirmaţia. S-au spus destule despre ea în secţiunea de deschidere. Ceea ce este important este ca afirmaţia să fie făcută atent spre a menţine alternativa pozitivă a trăsăturii negative pe care o ai. Spre a-ţi ajuta procesul de făurire de sine, foloseşte ceea ce ai învăţat despre magia mâncării şi a apei.
Acţiunea directă. Voi menţiona două aspecte ale acţiunii directe. Primul, este cel de moment de moment. Adică de fiecare dată când apare în viaţa cotidiană trăsătura negativă, trebuie să te opreşti imediat şi să te concentrezi asupra alternativei pozitive. Înlocuieşte-ţi răspunsul negativ cu unul pozitiv. Este o formă de transformare de sine foarte puternică şi îţi va mări voinţa în mod direct. Al doilea, este cel ocazional. Aici, trebuie să planifici anumite acţiuni care să susţină alternativa pozitivă şi care să satisfacă nevoile aflate la rădăcină. De exemplu dacă scopul de bază din spatele trăsăturii negative este să îţi dea un simţ al legăturii cu ceilalţi, atunci în loc de a satisface într-un mod negativ această nevoie bine întemeiată, planifică activităţi pozitive care să te aducă mai aproape de alţii din comunitate şi din familie.
Odată cu practica vei deveni mai priceput, iar odată ce obţii primul succes, celelalte vor veni mai repede şi mai uşor. Această muncă este foarte importantă în procesul unei căi magice şi este un proces în care trebuie pusă toată puterea şi energia de care dispui. Din moment ce suntem fiinţe care ne schimbăm încontinuu, aceasta este o muncă ce nu se încheie niciodată, ci se uşurează. Vei ajunge să te pricepi la ea destul de repede, şi o vei face bucuros.
Ţine minte că echilibrul elemental nu este o stare statică ci este un lucru asupra căruia trebuie să fii mereu atent. Nu se aşteaptă de la tine să ajungi la un echilibru bun înainte de a ajunge la nivelul III, dar ceea ce se aşteaptă este să faci paşi mari spre acest echilibru. Este esenţial pentru lucrul ce urmează, să ai întru personalitatea ta un echilibru de bază al elementelor. Fără el şi fără angajamentul de a-l îmbunătăţi continuu, rişti să îţi răneşti sănătatea fizică şi psihică.

Întrebări şi răspunsuri
1) Cu ce ar trebui să încep?
Este cel mai bine dacă începi cu un aspect care te deranjează cel mai tare. Stai asupra sa, până ce transformarea este satisfăcătoare. A recunoaşte că ai o voinţă slabă este în opinia mea, o practică dubioasă. Ştiu că Bardon spune că poţi începe şi cu un lucru mai mic şi să înaintezi către cele mai mari, dar asta nu este cea mai bună metodă. O voinţă puternică este esenţială pentru mag, aşa că de ce să nu-ţi faci serviciul de a o cultiva încă de la început? Se poate ca asta să nu fie ceva uşor de făcut, dar nu este imposibil. În loc să începi cu un element mai mic, lucrează cu unul mai mare şi fă asta crescând munca cu el din ce în ce mai mult.
2) Trebuie să lucrez doar cu părţile negative sau să le temperez şi pe cele extrem de bune?
Este o întrebare des întâlnită. Munca nivelului II ar trebui concentrată asupra transformării celor mai puternice trăsături negative ale tale. La acest nivel, utilizarea cea mai bună a oglinzii pozitive a sufletului, este valoarea ei ca ghid spre a rectifica trăsăturile negative, pentru că de multe ori răspunsul cu privire la lucrul întru care trebuie să schimbi o trăsătură negativă, se află în oglinda pozitivă.
Unii oameni spun că o trăsătură pozitivă prea mare indică un dezechilibru al elementelor. Aceasta este doar parţial adevărat, pentru că supraabundenţa unei trăsături pozitive este de fapt una negativă şi ar trebui pusă în oglinda negativă.
3) Ajutor! Nu reuşesc să progresez, ce să fac?
Deşi sunt sigur că ai auzit asta de sute de ori, mai încearcă! Uneori trebuie să mergi înapoi şi să-ţi reevaluezi modul de lucru. Priveşte din nou trăsătura pe care vrei s-o transformi, asigură-te că ai ajuns la rădăcina problemei, şi fii sigur că toate tehnicile de transformare de sine pe care le foloseşti sunt potrivite pentru această trăsătură. Uneori problemele care nu pot fi trecute apar pentru că nu ai gradul de angajament cerut. Dacă acesta este cazul, atunci lucrează la a-ţi dezvolta angajamentul şi abilitatea de a te asigura că schimbarea dorită este inevitabilă sau că deja a trecut.

Fizic
Exerciţiile de antrenament fizic de nivel II, se bazează pe cele de nivel I. În acest nivel se mută atenţia de la respiraţia normală pulmonară la ceea ce Bardon numeşte „respiraţie prin pori" sau respiraţia cu tot corpul.
Raţiunea pseudo-ştiinţifică din spatele respiraţiei magice este că celulele corpului se regenerează constant. Ele mor şi sunt schimbate într-un „orar" destul de previzibil, care diferă de la un tip de celule la altul. Modul nostru de hrănire şi de gândire determină sănătatea noilor celule. Când practicăm inspiraţia magică a unei idei, acea idee se integrează întru structura noilor celule şi ne transformăm astfel întreaga structură fizică. Acesta este motivul pentru care este important ca ideea să fie circulată prin tot corpul.
Tehnica de respirare prin pori este destul de simplă şi cere doar puţină imaginaţie. Bardon foloseşte analogia cu un burete uscat înmuiat în apă, însă o altă analogie bună este cea de a-ţi centra atenţia în oasele corpului şi aflându-te acolo, să suge înăuntru aerul. Oricum, senzaţia ar trebui să fie aceea că inspiri prin tot corpul simultan. Aceasta nu este ceva care trebuie doar vizualizat, ci mai degrabă AR TREBUI simţit de corp.
Primul exerciţiu de respiraţie prin pori este inspirarea a ceea ce Bardon numeşte „energie vitală". Din nefericire pentru începător, autorul spune foarte puţin despre ceea ce este această energie vitală. Din moment ce este o întrebare frecventă, voi răspunde la ea în secţiunea de întrebări şi răspunsuri.
Exerciţiile din această secţiune a antrenamentului încep cu respiraţia energiei vitale prin porii întregului corp. Evită alterarea ciclului respiraţiei în aceste exerciţii. Şi aici, ca la nivelul I unde se inspira o idee prin respiraţie normală, mintea este cea care lucrează, şi nu respiraţia. Ca şi înainte, efectuează şi respiraţii goale spre a te acomoda cu diferenţa de timp dintre procesul de gândire şi cel de respiraţie.
Odată ce a stăpânit tehnica de a respira prin pori energie vitală, atenţia practicantului se îndreaptă înspre a adăuga o idee în principiul Akasha (al energiei vitale sau chiar al aerului). Ideea este apoi inspirată prin întregul corp, la fel cum în nivelul I inspiraţia în corp a ideii se făcea prin plămâni.
Urmează practica expiraţiei magice. Ea are acelaşi principiu ca şi inspiraţia magică, dar urmăreşte scoaterea unei idei sau a unui gând, din corp sau din psihic (de obicei opusă celei inspirate). Şi aici este important să nu forţezi nici o schimbare în ritmul normal de respiraţie şi să foloseşti la nevoie respiraţii goale. Dacă stăpâneşti inspiraţia magică, atunci expiraţia magică ar trebui să fie uşor de stăpânit. Când te concentrezi asupra unui lucru, combinaţia dintre inspiraţia magică şi expiraţia magică este o metodă puternică de transformare de sine. Ea are un potenţial imens, de impact pozitiv asupra sănătăţii fizice şi psihice a practicantului.
Exerciţiile de nivel II se termină cu o secţiune despre disciplina fizică. În mod special aceasta priveşte asana pe care elevul o va folosi pe tot parcursul „Iniţierii în hermetism". Bardon recomandă o postură şezândă (uneori numită a regelui sau a tronului), dar poate fi folosită şi una de îngenunchere. Nu contează postura cât faptul ca trupul să se simtă confortabil. De pildă dacă alegi o asana de lotus şi o poţi menţine fără ca picioarele să amorţească din cauza lipsei circulaţiei, atunci o poţi folosi, dar dacă ea îţi amorţeşte picioarele, atunci alege alta.
Acest exerciţiu poate fi aplicat (iar eu cred că trebuie aplicat) ORICĂREI posturi în care te afli în decursul zilei. Scopul este să te afli în orice poziţie şi cu toate astea, să stai atât confortabil cât şi să ai o concentrare neîntreruptă.
Ca şi la nivelul I, este important să nu treci la exerciţiile de nivel III, înainte de a stăpâni toate exerciţiile nivelului II. Dacă o parte a lor merge repede pentru tine, atunci petrece-ţi timpul mărindu-ţi abilităţile până ce ai îndeplinit toate cerinţele nivelului II.

Întrebări şi răspunsuri
1) Cum respir prin pori?
Bardon foloseşte analogia unui burete uscat care absoarbe apa. Este bună, dar prefer ideea respiraţiei din interiorul propriilor oase. În acest fel, inspiri aerul aflându-te în interiorul tău. Nu se poate spune cum este simţit acest lucru, dar cu puţină practică vei observa singur.
2) Ce este energia vitală?
Energia vitală este o energie specifică, alcătuită din elemente (Foc, Aer, Apă, Pământ şi Akasha) şi fluide (Electric şi Magnetic) dispuse într-o proporţie care are o afinitate cu materia vie (animată). Când o fiinţă animată este înconjurată cu energie vitală, ea atrage în mod natural din energia vitală, cantitatea de elemente şi fluide de care are nevoie. Un fir de iarbă va atrage o cantitate diferită de elemente şi fluide decât o va face corpul uman.
Energia vitală este o substanţă astralo-mentală, şi nu se poate măsura prin instrumente fizice (deşi multe dintre efectele ei fizice sunt măsurabile). Pentru că este astralo-mentală are o afinitate pentru materia fizică şi afectează direct structura lucrurilor fizice.
Proporţia specifică a elementelor şi fluidelor care compun energia vitală exprimă o uşoară preponderenţă a elementului Foc şi a fluidului Electric. Ea exprimă mai puternic polaritatea constructivă a elementelor şi a fluidelor decât pe cea distructivă, ceea ce îi dă calitatea de vitalitate reflectată în numele ei.
Cel mai adesea ea este vizualizată ca o strălucire uşor aurie (datorită preponderenţei de element Foc şi de fluid Electric). Unii oameni o vizualizează ca o strălucire albă pură, în loc de a avea o nuanţă aurie, dar din experienţa mea, eu spun că aceasta nu este energia vitală despre care vorbeşte Bardon. Şi această energie albă pură este vitală, dar efectul ei este mai universal şi nu atât de specific potrivit materiei vii, animate. Cu alte cuvinte energia albă pură, va avea un efect mai puternic asupra structurii unei materii inanimate, dar va avea un impact mai indirect asupra materiei animate, decât energia vitală nuanţată auriu. Din moment ce scopul în nivelul II este lucrul cu corpul fizic, recomand stăruitor lucrul cu energia vitală cu nuanţă aurie.
3) Cum simte corpul energia vitală?
Indiciul principal este observat în numele ei. Această energie este simţită ca plină de viaţă, ea stimulând şi energizând corpul uman. Când se efectuează lucrul cu energia vitală, ar trebui să se simtă această stimulare prin nervii întregului corp. În afară de asta, nu se pot spune prea multe, întrucât elevul trebuie ca prin experimentare să găsească legătura proprie cu energia vitală. Având aceste indiciaţii nu ar trebui să ai prea multe probleme în a face acest lucru.

english	french	german	italian
polish	roma	spanish
partial translation	russian	slovakian

Shop ABC.com!

Nivelul II

Initier în hermetism, un comentariu

Contents