Nivelul I
Prefață
Opinia mea este că cel mai important lucru care deosebește sistemul lui Bardon de majoritatea sistemelor moderne de magie este că el începe cu începutul. Natura crucială a acestor pași de început este deseori trecută cu vederea de celelalte sisteme, ceea ce este în defavoarea începătorului. Succesul în magie este construit pe baza unor lucruri simple, cu cât este baza mai fermă, cu atât va fi capabil elevul să meargă mai departe. În nivelul I se află baza întregului curs: meditația, introspecția și autodisciplina. Aceste lucruri sunt absolut esențiale pentru adevărata magie.
(N.T. pentru orice exercițiu din Inițiere în hermetism", poate fi folosită ca ajutor Arta amintirii, care se află în Eseuri")
Mental
Nivelul I conține trei tipuri de meditație.
Primul este intitulat control mental" dar este numit aiurea. Acesta nu este un control al gândurilor direct și activ ci se referă la a fi un observator activ al gândurilor tale. Când se stabilește perspectiva unui observator, multitudinea gândurilor care apare în mod normal, se va liniști de la sine.
Al doilea tip este intitulat disciplină a gândurilor" și are două etape de practică. Prima este în viața cotidiană și implică disciplinarea gândurilor, ca ele să se limiteze doar la acțiunea pe care o efectuezi. De exemplu dacă conduci spre muncă, practici alungarea gândurilor care nu au de-a face cu actul de a conduce o mașină. A doua fază este efectuată ca o meditație normală (a se sta cu ochii închiși) în care alegi un singur gând și împiedici intrarea altora. Cel mai bine este să începi cu un gând simplu și captivant și de fiecare dată când mintea îți fuge să o aduci înapoi la gândul ales. Al treilea tip este numit măiestrie asupra gândurilor" și implică ajungerea la un vid mental sau la o lipsă de gânduri. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu meditația, acesta este deseori lucrul cel mai dificil de făcut. El cere un efort persistent și o voință destul de mare. Când apar gândurile, trebuie să înveți să le împiedici și să îți recapeți golul. Te asigur că nu este un lucru imposibil.
Întrebări și răspunsuri
1) Ce este controlul gândurilor"?
În exercițiile inițiale ale nivelului I, Bardon descrie trei tipuri de disciplină mentală sau de meditație. Primul tip se referă la observarea celor ce îți trec prin minte. În acesta, elevul nu își blochează nici un gând, ci doar observă ceea ce este prezent acolo. Cu timpul și cu repetiția practicii, vei vedea că gândurile nu vor mai curge așa de repede. Ceea ce se întâmplă de fapt, este că îți plasezi mintea pe un alt nivel de meditație, unul mai puțin zgomotos. Acesta nu este un lucru pe care îl poți forța, așa că nu folosește dacă îți blochezi anumite gânduri, și lași pe altele să treacă.
Ceea ce trebuie să te îngrijoreze sunt distragerile care pot apărea, ca și alarma unei mașini, lătratul unui câine, etc. Acest tip de incidente îți poate distrage atenția de la observarea propriilor gânduri. Deși ele nu se află în raza controlului tău, poți controla modul în care răspunzi la ele. Așa că trebuie să înveți să alungi aceste distrageri și să îți focalizezi atenția asupra ceea ce faci. La început asta poate fi dificil, însă odată cu practica persistentă, abilitatea ta de a îți focaliza atenția va fi așa de rapidă încât asemenea factori externi nu te vor mai distrage, sau distragerea va avea o durată atât de scurtă încât nu îți va întrerupe practica.
Un alt tip de distragere este că vei fi tentat să îți urmezi gândurile care apar în minte. Scopul acestui exercițiu este însă o distanțare față de implicarea în gândurile individuale, trebuie să fii doar un observator, nu un participant. La început și asta este dificil dar prin practică vei învăța cum să te distanțezi și să observi.
Indiferent cât de greu este exercițiul pentru tine, nu te da bătut. Acesta este un precursor esențial al exercițiilor care urmează. Deja ai abilitatea naturală și inconștientă de a face tot ceea ce este descris în partea practică, iar antrenamentul are rolul doar de a aduce ceea ce a fost inconștient întru conștient.
2) Ce este disciplina mentală" sau monofocalizarea" ?
Al doilea tip de disciplină mentală sau de meditație descrisă în nivelul I are în vedere monofocalizarea minții. Aici, îți focalizezi gândurile asupra unei singure idei și alungi orice alte gânduri. Această practică pune mintea în cele din urmă pe un nivel și mai înalt al meditației. Dacă ai învățat să te descurci cu distragerile externe destul de ușor, și ai ajuns la stadiul de observator al minții liniștite, atunci tot ceea ce trebuie să faci aici este să alegi un singur gând și să te focalizezi asupra sa. Distragerea pe care o vei întâlni aici este intruziunea gândurilor asociate sau nu cu acesta, și obiceiul pe care îl are mintea ta de a se implica în aceste gânduri externe.
Dacă facem analogia cu intrarea minții pe o altă frecvență, devine clar că mintea funcționează previzibil pe fiecare frecvență. Pe frecvența vieții cotidiene, gândurile apar cu mare frecvență și varietate și avem un control minim asupra lor. Pe frecvența observatorului, mintea are mai puține gânduri, dar ea încă funcționează la nivel cotidian. Exercițiul de a fi observator nu face decât să schimbe focalizarea pe o altă frecvență, nu face ca frecvența cotidiană să dispară cu totul. Același lucru este adevărat și despre frecvența de monofocalizare, în care frecvența observatorului și cea cotidiană încă există, doar că mintea este acum pusă pe un nivel mai înalt. Este ca și cum zgomotul de fundal al celorlalte frecvențe există, dar e îndrumat spre fundal și este scos din focalizarea curentă.
În timpul acestui exercițiu, lucrezi cu intrarea gândurilor nedorite la fel cum ai lucrat cu distragerile externe în timpul exercițiului anterior. O parte din plasarea minții tale întru frecvența monofocalizării este să înveți cum să renunți rapid la aceste gânduri externe și să-ți focalizezi atenția. Cu cât o faci mai des, cu atât ea devine mai rapidă și în final apare așa de rapid că aceste distrageri nu mai îți întrerup exercițiul.
Nu te lupta cu modul natural în care lucrează mintea ta, întrucât asta duce la frustrare. Cel mai bine este să convingi mintea. Tu îți controlezi mintea, nu se întâmplă invers, și tot ceea ce trebuie este să iei în mână controlul pe care îl ai deja, și să îl aduci în conștient. Nu renunța dacă nu îți iese de la început, aceasta este de asemenea o abilitate importantă pentru exercițiile de mai târziu.
3) Ce este măiestria asupra gândurilor" sau vidul metal"?
Al treilea tip de disciplină mentală din nivelul I, implică golirea minții (vidul mental). Dacă stăpânești suficient alungarea distragerilor prin exercițiile anterioare și ai învățat cum să-ți limitezi mintea la un singur gând, atunci ajungerea la un gol al minții este următorul pas logic. Acesta este doar o frecvență mai înaltă a meditației, dar este foarte dificil de efectuat dacă nu stăpânești exercițiile anterioare.
Poate că cea mai ușoară cale de a ajunge la această stare este să mergi pe stagii. Mai întâi să îți reduci mintea la un singur gând, apoi să elimini chiar și acel gând. Dacă îți iese ușor alungarea distragerilor, atunci distragerile de la acest exercițiu vor fi simplu de alungat.
Înainte de a merge la exercițiile de nivel II, ar trebui să fii stăpân pe acest exercițiu. Pentru început vor fi suficiente câteva minute, dar pe parcursul timpului numărul acestora trebuie mărit, spre a putea avansa în cursul practic. Aceasta este o tehnică magică de bază care servește ca și fundație pentru restul muncii și fără acest grad de disciplină mentală multe lucruri sunt imposibile în magie.
4) Ar trebui să îmi notez toate distragerile, sau doar pe cele majore?
Recomand ca la prima încercare a fiecărui exercițiu să nu îți faci probleme cu număratul distragerilor. Concentrează-te în schimb aspra efectuării exercițiului. În cazul primului exercițiul, cel al observatorului, după ce te obișnuiești cu el începe să numeri distragerile externe, cele care interferează cu munca ta. Dacă ești în stare să treci repede de o distragere și ea nu te întrerupe, atunci nu o lua în calcul.
La celelalte exerciții, cel al monofocalizării și al vidului mental, numără toate distragerile care îți întrerup curgerea conștienței, dar numai pe acelea care chiar te întrerup.
Număratul și ținutul cont de distrageri nu sunt o parte necesară în a stăpâni aceste exerciții. Importanța apare atunci când vrei să îți măsori progresul. Poate fi foarte bine să fii în stare să compari câte distrageri ai avut ieri, sau săptămâna trecută, sau azi, întrucât făcând aceste lucruri vei putea vedea exact cât de mult ai progresat.
În nivelul II, Bardon menționează utilizarea unui șirag de mărgele sau de noduri spre a număra câte întreruperi apar în timpul exercițiului. Aceasta este o tehnică bună odată ce te obișnuiești cu ea, în cele din urmă trecerea de la o mărgea la alta devenind o a doua natură și nu mai produce un gând întrerupător.
5) De ce scopul este să stai cinci minute?
Cele cinci minute sunt o perioadă minimă. Este o regulă arbitrară, însă este bine de folosit. Ideea nu este să faci exact cinci minute un exercițiu, ci că ar trebui să îți pui un scop care este dincolo de ceea ce poți face acum și unul care va lua un anumit grad de angajament spre a-l obține. Să nu fi satisfăcut niciodată cu cinci minute ca scop final, mergi mereu dincolo de această limită. În cele din urmă, ar trebuie să fii în stare să ajungi să menții aceste stări cât vrei, indiferent dacă este pentru cinci minute sau trei ore.
6) Nu constituie o distragere menținerea atenției asupra timpului?
Poate fi o distragere dacă îi permiți să fie. Modul în care lucrez eu este să încep exercițiul și când ajung în starea cerută o mențin, cât o pot menține (sau plutesc în ea cât mă simt confortabil). Când termin, deschid ochii și verific ceasul. Dar cât timp fac exercițiul, nu mă gândesc deloc la cât de mult timp a trecut.
O altă metodă este să fac exercițiul până ajung la o întrerupere majoră. În acest punct îmi deschid ochii și verific cât a trecut până să fiu întrerupt. Când văd că au trecut cel puțin cinci minute până la întrerupere și că pot merge pentru o asemenea perioadă de timp în mod consistent, atunci consider că am depășit scopul.
Modul în care măsori timpul este la îndemâna ta și cere puțină inventivitate. Eu folosesc un ceas electric simplu care nu ticăie și îl pun la picioare sau undeva în raza mea vizuală. Problema aici este că trebuie să-mi amintesc ora la care am început. O alternativă este un ceas cu cronometru, dar acesta cere să fie pornit și oprit. Folosește ce metodă merge mai bine pentru tine, și cea care îți dă cele mai puține întreruperi.
Astral
În opinia mea, procesul de a stabili oglinzile sufletului, cea pozitivă și cea negativă este cea mai importantă fază a inițierii. Repercusiunile acestei forme de autoanaliză vor fi resimțite de elev întreaga viață și vor avea beneficii mari indiferent cât de mult pătrunde acesta în practica Inițierii în hermetism".
Ceea ce se cere aici este sinceritatea față de sine. Practicantul trebuie să pătrundă fără milă prin toate iluziile sale referitor la cine este și la cum acționează în lume și să scoată la iveală rădăcina așa cum este ea. Efectuarea acestui exercițiu poate fi foarte dură căci se scot la iveală părți din tine pe care nu le placi. Așa că este o idee bună să fii foarte bun cu tine când faci procesul de introspecție. Fă lucruri plăcute pe care altcândva nu le-ai face. Adu-ți aminte că părțile rele pe care le întâlnești sunt doar cel care ești în acest moment, și nu uita că ai puterea să le schimbi.
Scopul acestui exercițiu nu este cel de a te face să te simți rău în pielea ta, ci de a arăta clar unde trebuie să începi procesul de transformare de sine. Dacă nu știi exact cine ești, atunci nu ai de unde să știi cine vrei să devii, nici cum să ajungi acolo.
În acest proces de transformare de sine practicantul schimbă ceea ce se află în el, întru ceva mai bun. Nu este o metodă care scoate din personalitatea ta aspectele negative, ci una care ia energia unui aspect negativ și îl schimbă într-o manifestare pozitivă comparativă. Aici nimic nu este pierdut, ci totul este transformat.
La nivelul I, munca se referă la aprecierea critică a defectelor. Transformarea este rezervată pentru nivelul II. Așa că în timp ce cauți aspectele pozitive și negative ale personalității tale, pune la o parte gândurile despre modul în care le vei transforma și lasă această parte la nivelul II.
O considerație importantă în efectuarea oglinzilor sufletului este ca această sarcină să fie făcută privat. Niciodată să nu împărtășești oglinzile sufletului tău cu un alt om. Aceasta este important pentru că asigură sinceritatea față de sine. Trebuie să față de tine sentimentul de securitate absolută în timp ce scrii aceste lucruri, multe dintre care nu le-ai spune nimănui.
Un caiet cu spirală ar trebui să fie bun. Nu recomand folosirea unui caiet legat, deoarece se poate întâmpla să rupi pagini, în special când începi transferul calităților în secțiunea elementelor. În plus, un caiet cu spirală stă deschis de la sine, nu trebuie ținut. [Nu îți scrie pe calculator listele! Scrierea de mână personalizează procesul și îl face mai intim] Fără a fi paranoic, pune foile undeva unde ești sigur că nimeni nu va umbla la ele.
Așa cum sfătuiește Bardon, începe cu analiza trăsăturilor negative. Scrie tot ceea ce îți vine în minte, indiferent cât de neînsemnat ți se pare. Amintește-ți diferite evenimente ale vieții tale și vezi ce este de găsit. În fiecare zi, ține cont de elementele care apar în prezent. Meditează în fiecare zi la cine ești și construiește-ți astfel o mai mare înțelegere asupra părții tale negative. Franz Bardon sugerează să continui analiza până ce ai o listă de cel puțin 100 de lucruri. Mulți oameni se sustrag de la acest total, dar eu cred că este un standard bun de luat în calcul. Dacă vezi că lista crește peste 100 de lucruri, atunci continuă până ce ești satisfăcut că ai descoperit totul. Dacă vezi că este dificil să ajungi la acest număr, continuă oricum până ce ajungi la el. Când analizezi vinile tale, fii sigur ca fiecare să fie ceva pe care tu însuți o consideri a fi un defect, căci tu ești cel care te judecă, nu ceilalți.
Bardon sugerează o limită de timp de una sau două săptămâni pentru această parte a exercițiului. Acest lucru este important deoarece procesul inițial al autoanalizei ar trebui să aibă un început și un sfârșit. Nu este ceva de grăbit sau de lenevit, ci ceva alcătuit în anumiți parametri. În același timp, procesul autoanalizei este o responsabilitate de viață pentru magul serios. În decursul anilor eu am trecut de trei ori prin această procedură de nivel I. Fiecare încercare a fost separată de câțiva ani, și fiecare a adus rezultate noi. Este o altă cale pentru mine de a observa progresul meu, și este și un exercițiu care e folositor în progresul magic.
Magul trebuie să știe tot timpul cine este el. Procesul de a făuri personalitatea întru ceea ce vrei tu ca ea să fie, este unul de viață, și atingerea perfecțiunii nu este posibilă ca ființe umane. Ceea ce putem spera este să ne îmbunătățim mereu.
Oricum, reîntorcându-ne la nivelul I, spun că este tentant ca în timpul construirii listei să te bazezi pe lista de defecte asociate cu cele patru temperamente, pe care Bardon o dă în text. Nu recomand efectuarea acestei acțiuni deoarece lista este prea generală. Lista ta ar trebui să fie cât de exactă posibil. Faza următoare este locul în care cele patru temperamente sunt folosite, anume la diviziunea listei în cinci secțiuni pentru elemente.
Diviziunea în elemente este deseori o sarcină dificilă, dar important de reținut este că la acest nivel ea nu trebuie să fie perfectă. Fă-o cât de bine poți (la rezultat ajută mult și meditarea asupra simbolismului elementelor), întrucât poți schimba oricând un lucru dintr-o categorie într-alta, dacă crezi că nu este bine pus. Prima oară când am făcut asta, categoria mea de Eter/ Necunoscut, era mai mare decât oricare din celelalte secțiuni. Poate lua o vreme destul de mare spre a-ți da seama unde aparțin defectele, dar nu lăsa ca asta să te oprească din progres. Bardon nu pune limită pentru această fază, dar ar trebui să încerci să o termini într-o săptămână, sau două maximum.
Faza finală din această parte a nivelului I este să împarți fiecare din aceste secțiuni în trei categorii de importanță. Bardon sugerează ca asta să fie făcută într-o săptămână, așa că nu te lăsa dus de timp mai mult.
Așa se încheie munca nivelului I cu oglinda negativă, și se trece la alcătuirea celei pozitive. Poți folosi aceleași limite de timp și procese folosite anterior, și pune la fel de mult efort aici ca și la oglinda negativă. Aici, în loc să încerci să eviți să te simți prea rău în pielea ta, trebuie să eviți să te simți prea bine.
Finalul este două oglinzi având fiecare 100 sau mai multe lucruri, fiecare divizate în cinci părți care conțin trei categorii. Întregul proces nu trebuie să dureze în efectuare mai mult decât trei luni.
Dacă celelalte exerciții de nivel I vor dura mai mult decât trei luni pentru a fi stăpânite (ceea ce este destul de obișnuit), atunci ar trebuie să petreci acel timp studiind oglinzile și încercând să înțelegi starea ta prezentă de echilibru elementar. Privește și vezi cum diferite lucruri de pe listă se leagă unele de altele. Deseori poți descoperi complexe" în acest fel, construite din mai multe lucruri care acționează împreună. Încearcă să te cunoști mai bine pe această cale.
În încheiere, repet că aceasta este o parte foarte importantă din Inițiere în hermetism" și nici un efort nu trebuie scutit din a o efectua. Chiar dacă ajungi la acest sistem după mulți ani de introspecție și simți că te cunoști, nu sări peste acest pas! Chiar dacă ai obținut un progres cu acest sistem și apoi ai lăsat munca o perioadă îndelungată, nu sări această etapă, chiar dacă o repeți foarte rapid, deoarece ea nu trebuie sărită.
[N. T. a se observa Exercițiile de disciplinare mentală a emoțiilor, din Eseu", care pot fi efectuate la acest nivel și la cele următoare, ca o combinație de antrenament mental și astral]
Întrebări și răspunsuri
1) Ce să fac dacă nu pot ajunge la 100 de trăsături pentru fiecare din oglinzi?
Atunci încearcă până vei reuși. Cerința de 100 de lucruri este una bună deoarece te pune să sapi cât de adânc poți. Acest exercițiu nu este făcut să fie ușor și să fie efectuat fără efort îndelungat. Ideea este să îți purifici complet sufletul și să-ți dezvolți capacitatea de introspecție. Aceasta este o abilitate învățată, la fel ca și disciplina mentală.
2) Când mă opresc din a face lista? Să continui indefinit?
Aceasta este o situație opusă. Unii găsesc sute de defecte și au dificultăți din a ști când să se oprească. Ceea ce trebuie în acest exercițiu este să pui un scop limitat. Dacă găsești mai mult de 100 de trăsături, atunci limitează-ți efortul la două săptămâni.
Aceasta este important deoarece este simplu să te bălăcești în autocritică și să eviți să mergi mai departe la partea în care să te schimbi. Nu te gândi la procesul total ca fiind împărțit în secțiuni, este un ciclu compus din două părți foarte importante: introspecția și transformarea de sine. Autoanaliza nu face multe dacă nu există o motivație de a te schimba. Transformarea de sine nu ajută dacă nu ai un grup destul de mare de lucruri cu care să lucrezi. Așa că pune-ți o limită de timp de maxim două săptămâni pentru această fază. Ar trebui ca mai târziu să adaugi ceea ce găsești, lista netrebuind să fie perfectă de la început; ceea ce mă aduce la subiectul naturii acestui ciclu de introspecție/ transformare de sine. Acesta este un obicei de viață pentru magul adevărat. Eu am făcut acest proces de trei ori, de fiecare dată fiind separat de câțiva ani. Este un proces de perfecționare constantă și din el nu rezultă o stare de perfecțiune absolută. Este un proces dinamic și continuu din moment ce, ca oameni, ne schimbăm constant și întâlnim noi părți din noi înșine.
Scopul nivelului I este să mergi mai departe în exercițiu și să-l faci cât de bine poți. Aceasta este posibil doar când îți pui scopuri și limite. Procedând în această manieră, înveți părțile fundamentale ale procesului și atunci ești mai pregătit să continui să lucrezi cu el în anii ce urmează.
3) Ce să fac dacă nu îmi dau seama care element corespunde unei trăsături?
La acest nivel nu-ți face griji. Doar plasează trăsătura în locul unde pare că se potrivește, iar cele pe care nu le poți pune nicăieri, pune-le în categoria necunoscut". Pe măsură ce lucrezi cu elementele, le vei înțelege mai mult și vei putea să decizi mai bine dacă ai greșit în estimarea anterioară.
La acest nivel în dezvoltare, este mai puțin important Elementul căruia îi aparține o trăsătură decât gradul la care această trăsătură te influențează. Pentru transformarea de sine, diviziunea în trei categorii este mai importantă decât corespondența elementală. Aceasta pentru că tehnicile de transformare cu care vei lucra nu depind de elemente.
În nivelul II, transformarea va echilibra compunerea ta elementală indiferent dacă ai pus trăsătura în mod corect, sau nu. Folosirea principală a descompunerii pe elemente este că îți dă o idee despre calitatea echilibrului sau dezechilibrului tău per total. Acesta este momentul în care o împărțire pe Elemente devine importantă, dar la acest nivel ea este de o importanță minoră.
Aceasta nu înseamnă că nu ar trebuie să depui efort pentru a pentru a determina corespondența elementală corectă. Ar trebui să lucrezi până ce fiecare trăsătură din categoria necunoscut" este plasată la un element. Când înțelegerea ta asupra elementelor crește, uită-te iar peste liste să vezi dacă ele au fost scrise corect. Avantajul de a nu trebui să cioplești în piatră oglinzile sufletului tău, este că te poți răzgândi oricând!
Unii oameni sunt ajutați în a plasa trăsăturile pe elemente, prin căutarea asocierii caracteristicilor cu semnele zodiacale din astrologie. Unii sunt ajutați de cărțile de psihologie. Dar cel mai mare ajutor este meditația personală asupra acestor aspecte.
Un alt sfat practic este ca atunci când întâlnești o trăsătură misterioasă, să continui să o urmărești. Deseori un lucru care nu poate fi pus într-o categorie este unul prea complex și poate fi despărțit în mai multe părți. De obicei aceste părți sunt mai ușor de categorisit în elemente decât tot complexul de trăsături. Și aici, meditația este cea mai bună unealtă a magului, căci majoritatea răspunsurilor se află înăuntru și caută să fie descoperite.
4) La care element ai plasa o dependență de substanțe ca și tutunul? Știu că Franz Bardon însuși avea această problemă.
Ei bine, după cum ai ghicit probabil, acesta nu este un răspuns ușor. Sunt atât de mulți factori care contribuie la o dependență încât este mai bine dacă împarți acești factori și îi folosești unul câte unul, decât într-un conglomerat numit dependență. Și eu sunt fumător și m-am lovit de această problemă. Am încetat să mai fumez timp de trei ani, și deși acest fapt a folosit dezvoltării voinței, nu a avut nici un efect asupra dependenței care era la bază. Din această experiență am învățat despre cum să-mi controlez dependența, dar nu și despre aspectele emoționale și mentale ale dependenței.
Fiecare dependență este compusă din mulți mai mulți factori decât obiectul dependenței. De exemplu corpul meu este dependent fizic de câte o doză periodică de nicotină. Acest fapt este adevărat despre orice substanță care produce dependență, fie că este inhalată, mâncată, injectată sau băută. Este la fel de adevărat și despre stările emoționale sau despre activitățile de care suntem dependenți, fiecare eliberează în organism reacții chimice de care putem deveni dependenți. Deși putem ameliora prin abstinență impactul consecințelor fizice ale unei dependențe, aceasta nu se poate spune și despre celelalte componente ale rădăcinii dependenței (în multe cazuri abstinența are efectul de a amplifica celelalte componente).
Pentru mine, fumatul satisfăcea o anumită înclinație către autodistrugere. Și satisfăcea și alte nevoi: nevoia mea de a fi acceptat social (era timpul când toți fumau), nevoia de a avea ceva care să-mi țină mâinile ocupate (probabil de la un suflet artistic), nevoia de a mă distanța de alții, nevoia de a avea ceva numai al meu și nevoia de plăcere (chiar îmi place să fumez). Pot să mai scriu și altele, dar cred că ați înțeles.
Prin despărțirea dependenței mele în părțile ei componente, desemnarea părților pe elemente a fost destul de simplă. Și mi-a dat cheia spre a remedia dependența de la rădăcină. Deseori într-o muncă de vindecare (și ce altceva este transformarea caracterului cuiva decât un proces de vindecare?) boala de la rădăcină este mai importantă decât simptomele. Ceea ce este adevărat când trebuie să lucrezi cu oglinzile sufletului. Putem crede că am rezolvat simptomul (am renunțat la fumat), dar ne dăm seama dintr-o dată că nu am remediat boala de la rădăcină (dependența) și tot efortul a fost degeaba. Până nu ajungi la rădăcina unei dependențe și nu găsești toate părțile ei, dependența va persista. În cazul meu după trei ani de lipsă de fumat, m-am apucat din nou. De fapt în toți acești ani nu am fost independent de fumat, și toate astea pentru că nu am lucrat cu toate componentele dependenței mele.
Când am pus prima dată fumatul la un element din oglinda mea negativă, l-am pus la Aer. Erau anumite aspecte de Aer pentru fumat, dar asta nu m-a ajutat practic. Când am început să îl împart pe părți, am văzut că el se întindea peste tot. În final el nu aparținea unui element anume și sunt sigur că pentru fiecare el va aparține altor elemente decât a fost pentru mine. Oglinzile sufletului nu pot avea o corespondență elementală universală decât la un nivel superficial de generalizare. De aceea lista de trăsături de caracter dată de Bardon în asociere cu elementele nu este prea folositoare: este prea generală.
Oricând am dificultăți în a determina cărui element să pun o trăsătură încerc să-l despart în bucăți. Acest proces mi-a rezolvat confuzia și mi-a dat modul prin care mă pot transforma.
5) De ce ar trebui să fac o oglindă negativă și una pozitivă? Nu este îndeajuns cea negativă?
Bineînțeles, primul scop al tehnicii de transformare de sine este să rezolvi trăsăturile negative, dar asta este doar jumătate din proces. Este de importanță egală să îngrijești și aspectele pozitive.
De asemenea este important în procesul introspecției să nu te uiți numai la partea ta negativă. Acest fapt poate fi foarte deprimant dacă nu îl echilibrezi cu o privire și asupra părții tale pozitive. Magul trebuie să meargă în echilibru. Un alt motiv important pentru care ambele oglinzi sunt esențiale la procesul global, este că deseori răspunsurile la trăsăturile negative se găsesc în lista cu cele pozitive. În acest fel, ești deja cel mai bun prieten al tău.
Fizic
Această secțiune a nivelului I începe cu sugestia unor exerciții fizice zilnice simple.
Primul este despre îmbăiere și spune ca practicantul să facă dușuri reci și să-și frece pielea cu un burete natural. Deși asta pare ciudat, te sfătuiesc să o faci. Este folositoare în special pentru novice, pentru că deschide porii pielii și dezvoltă sănătatea corporală. Dacă te trezești de dimineață spre a face exercițiile, această tehnică te va ține treaz.
Al doilea privește stabilirea unui antrenament zilnic de exerciții. Din nou, acest aspect este unul benefic pentru începător pentru că aduce conștientizarea sa mai aproape de corpul său fizic. Acesta nu trebuie dus la extrem, aspectul important este menținerea flexibilității și a vitalității corporale. Deși aceste exerciții nu sunt strict magice", ele sunt importante și sunt ajutătoare pentru exercițiile magice" care urmează.
Următoarea secțiune este intitulată misterul respirației" și pune baza pentru multe alte exerciții care urmează. Este așadar important ca elevul să fie atent la stăpânirea acestei tehnici simple. Ceea ce este de reținut pentru el, nu sunt elementele chimice ale aerului respirat, nici energia vitală inhalată. Acest exercițiu nu este pranayama", nici nu are ca scop hiperoxigenarea sângelui. Ceea ce este de reținut aici, este doar ideea inspirată prin fiecare respirație, idee ce reprezintă calitatea a ceea ce este inspirat și este atașată de minte principiului Akasha din aer.
Este important ca elevul să păstreze ritmul normal de respirație în acest exercițiu. Nu trebuie mărită inspirația sau expirația, și nu trebuie făcută apnee. Este normal ca începătorii să lungească automat ciclul de respirație, pentru că durează câteva momente să îți ordonezi gândurile. Rezultatul este deseori o inspirație mai lungă în timp ce mintea stabilește ideea care va fi inhalată și o apnee lungă în timp ce se vizualizează că ideea pătrunde în corp. Motivul pentru care se întâmplă asta este pentru că începătorul nu este obișnuit cu formarea ideii și cu vizualizarea acțiunii ei asupra corpului, așa că pentru a compensa el mărește durata respirației.
Problema care apare în acest caz este că dacă acest obicei continuă, atunci elevul va asocia abilitatea de a respira astfel, cu extinderea ciclului de respirație și va deveni imposibil pentru el să efectueze tehnica pe o respirație normală. Este important să înveți să efectuezi acest exercițiu pe o respirație normală, pentru că magul nu va avea mereu oportunitatea de a-și încetini respirația spre a face exercițiile ulterioare, ca și acumularea elementelor etc.
Odată cu practica, construirea unei idei și circularea ei prin corp poate fi efectuată într-o nanosecundă. Șmecheria spre a învăța exercițiul fără a altera ciclul respirației este să separi ideea de respirație. De exemplu stabilește-ți ritmul obișnuit de respirație și respiră normal, în timp ce construiești ideea în aerul din jurul tău. Apoi, când ideea este stabilită, inspiră aerul impregnat. Nu face apnee, ci revino la respirația normală menținând ideea în corp și circulând-o prin corp. Expirația să fie doar a aerului, nu și a ideii. Cu alte cuvinte, cea care lucrează este mintea ta și nu respirația. Respirația este doar cea care poartă ideea și nu este necesar să-ți alterezi ritmul respirației spre a-ți acomoda viteza gândirii. Odată cu practica, te vei obișnui cu lucrul mental, și el va deveni destul de rapid pentru tine spre a nu mai avea respirații goale" în timp ce tu gândești. În final, ritmul gândirii și vizualizării se va potrivii cu cel al respirației.
Alți factori importanți sunt:
1) Natura ideii tale. Gândul pe care îl inspiri ar trebui să fie pozitiv și să privească starea ta de bine spiritual.
2) Gradul de încredere. Ar trebui să cultivi o atitudine de încredere absolută că ideea ta devine rapid realitate.
3) Persistența. Ar trebuie să stărui cu o singură idee până ce scopul tău este realizat, înainte de a trece la alta.
Următoarele două secțiuni sunt intitulate actul de a mânca în mod conștient" și magia apei". Aceste tehnici se bazează pe aceleași principii ca și misterul respirației în care o idee este atașată de minte, principiului Akasha al substanței fizice. Nici aici, actul nu are nimic de a face cu proprietățile fizice (vitamine, minerale, etc.) ale mâncării și apei. Singura grijă la acest nivel este ideea pe care elevul trebuie să o atașeze substanței fizice.
Acestor exerciții se aplică aceiași factori de mai sus (natura ideii, gradul de convingere, persistența). Lucrul cu mâncarea și apa ar trebuie efectuate în paralel cu cel cu respirația. Adică nu trebuie să stăpânești exercițiul respirației înainte să treci la celelalte.
Ele trebuie practicate zilnic. Fă exercițiile de respirație în fiecare dimineață și seară, iar impregnarea apei și mâncării la fiecare masă. Cu puțină inventivitate vei putea impregna mâncarea fără a fi observat de alții, chiar dacă stai într-un restaurant plin, sau la masă cu familia.
Întrebări și răspunsuri
1) Trebuie să renunț la fumat, alcool și sex?
Nu trebuie să faci nimic din acestea, dar dacă vrei să reușești în munca de început a Inițierii în hermetism", este recomandat să elimini temporar substanțele care pot altera mintea. Ele rămân în sistemul circulator pentru perioade mari de timp și afectează controlul pe care îl poți exercita asupra minții. Ideea unei inițieri în magie este cea că trebuie să înveți cum să ajungi în stările modificate de conștiență de unul singur, fără ajutorul unei cârje artificiale. Magul bine antrenat poate avea orice stare de conștiență pe care o induce un drog ȘI ÎN PLUS poate controla natura și durata experienței. Odată ce ți-ai stăpânit mintea, nu este nici un motiv pentru a nu folosi aceste substanțe, dar cu moderație. În cele din urmă, ceea ce contează este în ce măsură efectul indus de substanță se interferează cu practica magică. Fiind atent la sincronizare, acest risc poate fii evitat.
Cât despre a renunța la sex, asta nu este nici necesar nici recomandat pe termen lung pentru magul care caută echilibru. Abstinența sexuală naște dezechilibre. Aducerea acestor dezechilibre poate fi uneori benefică pentru magul avansat, dar numai pentru perioade scurte și pentru sarcini specifice. Dacă ești dependent sexual, atunci o abstinență temporară ar putea ajuta în recuperarea ta. Dar de una singură, negarea nu va rezolva dependența, trebuie să ajungi la rădăcina ei și să lucrezi la ea atât din interior cât și din exterior.
2) Trebuie să devin vegetarian?
Este o întrebare comună, iar neînțelegeri apar mereu dacă vegetarianismul este cerut sau nu. În cel mai bun caz, vegetarianismul este o idee bună dacă trupul tău se simte bine mâncând doar un meniu vegetarian, și tu te simți bine gătindu-l. Dar nu este o cerință. Beneficiile potențiale pentru sănătate sunt clare, dar nu este o parte esențială din a învăța magie. Ceea ce este mult mai important este să mănânci un meniu echilibrat. Adică unul care să dea corpului tău energia și substanțele nutritive de care are nevoie. Încearcă să eviți excesele de ambele feluri.
3) Trebuie să mă apuc de yoga și să merg zilnic la sală?
Doar dacă asta este cel mai bine pentru tine. Rațiunea din spatele a ceea ce Bardon numește gimnastică zilnică este să îți menții corpul în formă. Dar nu trebuie să devii extremist cu privire la asta. Un alt beneficiu este că exercițiul fizic zilnic te apropie mai mult de trupul tău.
4) Cum lucrează magia respirației, mâncări și a apei? Apa trebuie să fie rece?
În aceste lucruri se lucrează doar cu principiul Akasha. Akasha se află în toate lucrurile. Prin natura ei, ea primește toate gândurile care îi sunt imprimate și le transmite materiei cu care intră în contact. Așa că dacă îți pui gândul întru Akasha din aerul pe care îl respiri, sau din mâncarea și apa pe care le consumi, Akasha va transmite acel gând în Akasha aflată în corpul fizic, astral și mental al tău. Prin puterea celor patru elemente, gândul va deveni o parte din structura ta fizică la nivel celular. Acest lucru îți schimbă corpul pe toate nivelele. Însă nu se întâmplă dintr-o dată ci este un proces lent. Odată cu practica, procesul poate deveni o unealtă importantă în schimbarea de sine, iar efectele sale vor apărea mai repede.
Temperatura mâncării sau a apei pe care o consumi nu este un factor de luat în considerare când impregnezi un gând, deoarece lucrezi doar cu Akasha. Răceala apei devine importantă abia atunci când acumulezi energie vitală, un element sau un fluid în apă. Atunci nu lucrezi cu Akasha (care se află în apa caldă și în cea rece în mod egal), ci îți impregnezi voința asupra substanței fizice sau astrale a apei, și cu cât este mai rece apa, cu atât ea va accepta mai repede această acumulare.
5) Trebuie să binecuvântez fiecare mâncare și fiecare pahar cu apă pe care le consum?
Nu trebuie să faci asta, dar dacă faci exercițiul mereu când ai ocazia, vei mări eficacitatea tehnicii. În final, îți va fi o a doua natură și nimeni nu va observa că faci ceva. Dacă îmi amintesc bine, corpului nostru îi ia cam șapte ani pentru a-și reînnoi fiecare celulă. Teoretic, poți insera gândul tău întru structura fiecărei celule noi care este creată, și astfel îți transformi direct corpul fizic.