Nivelul III

Capitolul III începe cu o discuţie despre „cei patru stâlpi ai Templului" - Cunoaştere, Voinţă, Curaj şi Tăcere. Deseori aceşti termeni sunt înţeleşi greşit sau incomplet aşa că voi adăuga câteva cuvinte la cele scrise de Bardon.
Cunoaşterea. Aceasta nu înseamnă doar umplerea minţii cu fapte şi numere căci asta nu va ajuta de una singură creşterea magului. Tipul de cunoaştere important pentru magul aspirant, este cel câştigat prin combinarea studiului cu practica. Aşa cum te va informa oricine studiază serios Alchimia, studiul de unul singur nu face pe nimeni Alchimist. Numai aplicarea a ceea ce studiezi face să apară cunoaşterea. Asta este ceea ce duce la Înţelegere şi în final la Înţelepciune.
Voinţa. Voinţa nu se referă numai la puterea voinţei magice de a depăşi orice obstacol, ci şi la abilitatea de a avea sentimentul de siguranţă absolută că ceea ce vrei este adevărat. Aceasta este important în special când se foloseşte afirmaţia şi imaginaţia plastică. Voinţa creşte odată cu practica, este ceva ce poate fi cultivat. Având o voinţă puternică, multe uşi care rămân închise pentru omul obişnuit se deschid pentru mag. Dar voinţa magului nu ar trebuie să fie niciodată violentă, să rupă barierele fără să îşi facă griji. Tipul de voinţă pe care o foloseşte magul, este ca forţa apei curgătoare, pătrunde obstacolele mergând în jurul lor în loc să le distrugă nemilos.
Curaj. Aceasta se referă la o consimţire nestrămutată de a înfrunta orice obstacol şi a sta în faţa oricărei provocări cu care se confruntă magul. La baza curajului stă abilitatea de a-ţi controla frica şi de a trece dincolo de limitele ei. Acesta nu înseamnă că frica trebuie ignorată, deoarece ea este un mecanism natural şi normal de autoconservare. Ci că, atunci când apare frica, ea ar trebui tratată ca o informaţie valoroasă, şi ar trebui pusă la o parte atunci când este nevoie de asta. Cu excepţia situaţiilor în care viaţa îi este ameninţată, magul nu lasă frica să-i fie o barieră în calea progresului. Acest aspect al curajului intră în joc pentru novice atunci când trebuie să muncească în introspecţie şi schimbare de sine. Deseori, vedem în noi lucruri grele şi este nevoie de curaj spre a le confrunta şi a le birui. O meditaţie bună spre a-ţi clădi curajul este să consideri exact care ar fi consecinţele unei situaţii înfricoşătoare. Cu excepţia morţii sau a dezmembrării, consecinţele celor mai multe situaţii sunt minore, şi sunt de obicei amplificate de frică. Dar există şi alte metode de a-ţi clădi curajul. De exemplu eu am o frică înnăscută de înălţime, aşa că am ales pentru o vreme să fiu spălător de geamuri. A trebuit să mă urc pe nişte scări destul de înalte, dar având grijă am fost în stare să trec de frică. Încă mai am o frică înnăscută de înălţimi, dar acum ştiu că frica mea depăşeşte pericolul real şi nu mă mai împiedică din a-mi testa limitele.
Tăcerea. Acesta este probabil cel mai puţin înţeles din cei patru „stâlpi". Unii spun că asta înseamnă absolut nici un cuvânt despre magie, sau că experienţa unui om despre magie nu ar trebui menţionată niciodată, dar nu acesta este cazul. Dacă ar fi aşa, de ce Bardon ar fi scris şi predat la modul în care a făcut-o? La bază, tăcerea are două griji: egoul personal şi sanctitatea experienţei magice. Fiecare practicant al magiei trebuie să se lupte cu partea egoului omenesc care cere aprobarea din partea celorlalţi. Aici este la îndemână tăcerea asupra naturii şi mărimii experienţei magice şi a abilităţilor magice ale individului. Dacă începem să ne lăudăm despre cât suntem de puternici, atunci hrănim această nevoie a egoului, şi devenim distraşi de la scopul mai înalt pe care îl avem. Menţinând tăcerea evităm umflări ale egoului şi ne putem lupta cu el mai uşor. Similar, trebuie spus că experienţele magice au o natură intimă, personală. Intimitatea lor este violată atunci când vorbim în detaliu despre ele altora. O astfel de violare scade subtil importanţa acestor experienţe şi aduce un deserviciu elevului. Eu nu am probleme să discut despre părţile elementare ale magiei, dar nu dau niciodată detalii intime din experienţa mea. Am observat că asta este avantajos în evoluţia mea magică şi recomand ca şi voi să faceţi la fel. Acest tip de tăcere formează în experienţele tale o încărcătură puternică de intimitate, încărcătură care nu se poate obţine într-un alt fel.

Mental
Aceste exerciţii de nivel III duc practicantul un pas mai departe în arta vizualizării creatoare. Vizualizarea creatoare aşa cum este prezentată de Bardon este unică, pentru că elevul o efectuează pas cu pas, şi are control absolut asupra a ceea ce vizualizează. Această tehnică este importantă pentru continuarea în magie a elevului, din câteva motive. Măreşte concentrarea şi voinţa, face simţurile fizice şi cele astrale şi mentale mai acute, şi pregăteşte elevul pentru munca ce urmează în călătoria mentală şi cea astrală.
Deşi la acest nivel vizualizarea creatoare este doar o operaţie mentală, ea duce, combinată fiind cu celelalte exerciţii la experienţe astrale autentice. Diferenţa dintre o călătorie mentală care are senzaţii fizice şi una astrală (care are şi ea senzaţii fizice) este una mică, dar chiar aici este scopul. Din moment ce diferenţa este aşa de mică, măiestria asupra călătoriei mentale care include mai multe simţuri, duce elevul în mod natural la călătoria astrală. Diferenţa principală dintre ele este că în călătoria astrală, tărâmul vizitat nu depinde de proiecţia mentală a magului, ci este de sine stătător [Acelaşi lucru se poate spune şi despre călătoria mentală adevărată, dar acolo nu există senzaţii fizice]. O altă diferenţă este că o călătorie astrală adevărată cere din partea magului ca el să separe conştient corpul său astralo-mental de cel fizic, ceea ce nu se întâmplă în proiectarea mentală.
Un alt aspect al acestor exerciţii este acela că prin stăpânirea vizualizării creatoare, practicantul învaţă să creeze o imagine prin care să umble în astral. O vizualizare creatoare bine făcută stabileşte o legătură cu analoaga ei astrală. De exemplu acesta este secretul din spatele călătoriei astrale a unui / într-un simbol ocult. Simbolul este proiectat prin vizualizare creatoare intensă, fapt care creează o legătură a proiecţiei cu partea sa astrală şi îl face un lucru care poate fi explorat cu corpul astralo-mental.
Având acest lucru în minte, sper că este clar pentru elev că aceste exerciţii au o mare importanţă. De fapt fiecare exerciţiu din „Iniţiere în hermetism" este de o mare importanţă pentru o dezvoltare magică echilibrată, şi nici unul nu ar trebui sărit. Dacă s-au stăpânit exerciţiile cu un singur simţ de la nivelul II, atunci aceste exerciţii ale nivelului III, care combină simţurile nu ar trebui să fie dificile. Ele sunt prezentate într-o ordine anume, şi ar trebui urmate exact.
Primul exerciţiu implică proiectarea externă a unei scene. Bardon foloseşte exemplul unui ceas care ticăie, unde se combină văzul cu auzul. Această proiecţie ar trebui să plutească în faţa ta. Autorul vorbeşte şi de vizualizarea unui pârâu sau a unui lan de grâu, în care se folosesc două sau mai multe simţuri, dar trebuie menţionat că aceste scene sunt separate de om, nu sunt scene în care el intră şi stă în mijlocul lor.
Primul exerciţiu este cam ca şi cele de nivel II, cu excepţia faptului că sunt folosite mai multe simţuri simultan. El ar trebui făcut cu ochii deschişi. Scopul său este de a obişnui practicantul cu combinarea simţurilor.
Când stăpâneşti procedura poţi trece la celălalt exerciţiu. De această dată vei lucra cu ochii închişi, iar vizualizarea va fi o scenă familiară ţie, scenă care te înconjoară. Este diferită de proiectarea în faţa ta în aer a unei scene, scenă care să fie separată de tine. La început ar trebui să faci scena doar vizuală, scopul fiind să te familiarizezi cu tehnica de a intra într-o scenă.
Când poţi face asta cinci minute, creează apoi o scenă căreia să-i adaugi sunet. Apoi adaugă senzaţie etc. Aici trebuie să te preocupi de scenă în întregul ei: vezi fiecare detaliu, auzi fiecare sunet, simţi fiecare senzaţie. Gustul şi mirosul pot fi şi ele adăugate acestei experienţe. Când stăpâneşti tehnica având ochii închişi, deschide-i şi fă tehnica în acest fel. Tehnica este stăpânită când deţii aceeaşi calitate de a te implica în scenă cum ai avut-o cu ochii închişi.
Urmează un exerciţiu în care te înconjuri de o scenă necunoscută ţie. Lucrează ca înainte, cu cât de multe simţuri crezi de cuviinţă. Începe cu ochii închişi, iar când reuşeşti efectuează exerciţiul cu ochii deschişi. Lucrul cu o scenă care îţi este necunoscută cere un grad mai mare de inventivitate, acesta fiind şi scopul exerciţiului.
Apoi intervin exerciţiile de vizualizare ale animalelor. Începe cu animale care stau, stăpâneşte vizualizarea cu ochii închişi, apoi cu ei deschişi. [Este o proiecţie, nu o scenă care te înconjoară].
Continuă cu animale aflate în mişcare şi lucrează mai întâi cu ochii închişi apoi cu ei deschişi. Începe cu animale cunoscute, apoi treci la animale necunoscute.
Exerciţiul final al acestei secţiuni este vizualizarea oamenilor. Începe cu oameni cunoscuţi şi proiectează-le imaginea fără sunet sau miros sau mişcare, mai întâi cu ochii închişi, apoi cu ei deschişi. Apoi treci mai departe la acelaşi exerciţiu efectuat cu oameni necunoscuţi. Când stăpâneşti această vizualizare cu un singur simţ, exersează cu oameni cunoscuţi aflaţi în mişcare şi care vorbesc. Adaugă apoi cât de multe simţuri poţi, mai întâi cu ochii închişi apoi cu ei deschişi. În final, repetă exerciţiul cu oameni necunoscuţi ţie.
Aici se termină exerciţiile mentale de nivel III. La sfârşitul lor, capacităţile tale de vizualizare creativă ar trebui să fie bine perfecţionate. Ar trebui să te poţi plasa mental înlăuntrul orice scenă vrei, cât timp vrei, să o populezi cu ce fiinţe vrei, şi să foloseşti orice simţuri vrei.

Întrebări şi răspunsuri
1) Cât de reală ar trebui să fie vizualizarea care implică mai multe simţuri?
În cele din urmă ea trebuie să fie aşa de reală încât atunci când întinzi mâna să atingi imaginile, să fii surprins că nu au substanţă fizică. Gradul lor de detaliere ar trebui să fie aşa de exact încât să nu le poţi deosebi de original, dacă foloseşti doar văzul.
2) De ce trebuie să lucrez mai întâi cu ochii închişi, şi apoi cu ei deschişi?
Ambele sunt abilităţi importante pentru mag. Se începe cu ochii închişi pentru că în general este o cale mai uşoară de a învăţa exerciţiile. Odată ce stăpâneşti exerciţiul având ochii închişi, este relativ uşor să faci asta cu ei deschişi. Vizualizarea ar trebui să aibă aceeaşi calitate indiferent că este făcută cu ochii închişi sau cu ei deschişi.
3) Care este diferenţa dintre o imagine care pluteşte în faţa mea şi una în care trebuie să intru?
Şi acestea sunt două abilităţi valoroase pentru mag. Un exemplu de imagine care pluteşte în faţa ta, este cea a unui ceas care ticăie şi care se află pe un perete. Aici nu există o legătură directă între tine şi imagine. Un exemplu de imagine în care intri, este cea a unei camere care te înconjoară. Aici există o legătură intimă cu imaginea care te înconjoară şi poţi folosi toate simţurile simultan. Exerciţiul începe cu tipul de vizualizare al imaginii care pluteşte în faţa ochilor şi este percepută cu mai multe simţuri, pentru că este aceasta este o cale mai uşoară să înveţi tehnica de bază, şi face mai simplă trecerea la tipul de vizualizare al imaginii în care să intri.

Astral
Înainte de a începe exerciţiile astrale de nivel III, elevul TREBUIE(!) să aibă mai întâi un echilibru de bază între elementele personalităţii sale. Pentru a evita orice efecte negative asupra psihicului şi a trupului, trebuie să fii sigur că în personalitatea ta nu există nici un exces negativ de elemente. Lucrurile care te deranjau cel mai mult la tine din oglinda ta negativă, ar trebui să fie deja transformate.
Această atenţionare trebuie luată în serios. Nu contează cât de nerăbdător eşti să progresezi, te rog să nu faci aceste exerciţii înainte de a-ţi efectua echilibrul elemental de bază. Dacă de exemplu mai ai în tine aspecte negative puternice ale elementului Foc, atunci lucrul cu acesta nu va face altceva decât să îţi mărească acel dezechilibru şi să-ţi dea mai multe probleme pe timp lung. Dacă, pe de altă parte, ai transformat trăsăturile negative proeminente, atunci lucrul cu elementele va ajuta la întărirea aspectelor pozitive ale lor din personalitatea ta şi îţi va aduce doar bucurie.
După cum spune şi Bardon, lucrul cu elementele ascunde marea Arcană a magiei. El formează baza tuturor abilităţilor magice, iar elevul ar trebui să fie atent la aceste exerciţii.
Sistemul dat de Bardon diferă de celelalte, prin faptul că practicantul învaţă să cauzeze efecte magice prin manipularea directă a elementelor. Discipolul acestui sistem nu începe prin a se baza pe alte fiinţe pentru a obţine aceste efecte (cum ar fi fiinţe ale elementelor sau ritualuri date de alţii, etc). În „Iniţiere în hermetism", acestea sunt văzute ca fiind muncă de nivel superior care este recomandată doar când elevul a stăpânit manipularea directă. Asta este în termenii lui Bardon ceea ce separă magul adevărat de vrăjitor.
Exerciţiile astrale de la acest nivel, combină tehnicile deja învăţate de vizualizare, emisie de idei şi respiraţie prin pori. Adică elevul vizualizează corpul lui înconjurat de o sferă infinită de energie elementală de un anumit tip (de pildă roşu pentru Foc), încarcă vizualizarea cu ideile asupra calităţilor elementului (aici, căldură şi expansiune), apoi inspiră acea imagine vizualizată prin porii întregului corp. Bardon sugerează pentru început şapte inspiraţii, care cresc în timp la treizeci, iar în această privinţă este avantajos să se urmeze sfatul său. Este important ca practicantul să facă lucrurile treptat căci asta oferă timp corpului său să se obişnuiască cu încărcătura elementului şi se evită efecte negative.
Autorul sugerează şi culori particulare pentru elemente, spre a facilita vizualizarea, Foc - roşu, Aer - albastru, Apă - albastru-verde, Pământ - galben, gri sau negru. Nu este necesară folosirea strictă a acestor corespondenţe. Eu folosesc altele: Foc - roşu strălucitor, Aer - galben, Apă - albastru cian, Pământ - maro, gri închis sau negru. Acestea sunt corespondenţele cu care am lucrat înainte de a întâlni acest sistem, şi ele sunt cele cu care mă simt bine. Aşa că în caz că ai un set diferit de culori decât cel pe care îl dă Bardon, continuă cu el dacă funcţionează bine pentru tine.
Ceea ce contează cel mai mult la aceste exerciţii este sentimentul pe care elementele îl trezesc înlăuntrul tău. Trebuie să simţi căldura şi expansivitatea Focului etc. ele trebuind să devină pentru tine o senzaţie fizică.
[Bardon vorbeşte aici şi în alte locuri de ceea ce se poate obţine cu elementele. Dar trebuie să înţelegi că acestea sunt exemple a ceea ce se poate obţine după ani de practică, şi nu sunt cerinţe de pe acum. Ele implică practici extreme care nu sunt indicate pentru elev, întrucât tind să deturneze omul de la scopul său mai important, acela de a obţine o dezvoltare magică echilibrată.]
Exerciţiile sunt foarte simple. Începi prin a face vizualizarea, căreia îi adaugi ulterior calităţile elementului (prin impregnare). Apoi inspiri elementul prin porii corpului, tehnică deja cunoscută. Şi aici trebuie să fii atent să nu îţi modifici ritmul respiratoriu normal şi fă respiraţii goale dacă este nevoie. Începe cu şapte inspiraţii şi măreşte cu câte una cu fiecare exerciţiu, până ce ajungi la treizeci. După ce ai inspirat cantitatea corespunzătoare de element, stai o vreme şi simte atributele elementului, şi fă să circule în mod uniform elementul prin corp. Când se termină faza de inspiraţie şi de contemplare, atunci trebuie să expiri magic (prin porii corpului), aceeaşi cantitate de element pe care ai inspirat-o. Ideea este că trebuie să te eliberezi de tot excesul energiei elementale pe care ai inspirat-o anterior. Foloseşte acelaşi număr de expiraţii ca şi cel de la inspiraţie, dar fii sigur că expiri aceeaşi cantitate de element pe care ai inspirat-o.
Acest lucru este important pentru că nu este sănătos să ai un exces de element în tine, pentru o perioadă îndelungată de timp. Este de asemenea nesănătos să mergi la extrema cealaltă şi să goleşti corpul de cantitatea sa normală de element. Cu alte cuvinte nu expira mai mult sau mai puţin din element decât cantitatea pe care ai inspirat-o.
Stăpâneşte acest exerciţiu mai întâi cu ochii închişi, apoi cu ei deschişi. Nu neglija niciodată acest curs al exerciţiului, deoarece el va deveni o abilitate importantă în antrenament, când vei aplica tehnicile în practica de zi cu zi.
Odată ce eşti stăpân pe inspiraţia şi expiraţia magică a elementului Foc şi faci treizeci de inspiraţii în mod normal, poţi merge mai departe la a lucra cu Aerul, apoi cu Apa şi Pământul. Nu lucra cu Focul odată, apoi cu Aerul, ci fă exerciţiile cu un singur element până ce le stăpâneşti şi apoi treci la altul, în ordinea pe care o dă Bardon. Această ordine este importantă şi practicantul este sfătuit să o urmeze exact. Antrenamentul psihic de nivel III este încheiat atunci când poţi inspira toate elementele atât cu ochii închişi cât şi cu ei deschişi fără nici o problemă şi cu aceeaşi uşurinţă.

Întrebări şi răspunsuri
1) Diferă inspiraţia elementelor de inspiraţia energiei vitale?
Tehnica este aceeaşi, te înconjori cu un univers de energie elementală / energie vitală şi apoi o inspiri. Diferenţa este că elementele cer emisie de idei (impregnare de calităţi) mai mare decât energia vitală. Fiecare element este simţit diferit, iar apariţia lui este simţită mai slab decât a energiei vitale. De obicei elementele cer mai multă concentrare şi trebuie să stai mai mult timp să formezi ideile (calităţile) asociate lor.
2) Cursul spune să măresc „încet" numărul de inspiraţii. Însemnă asta că acumulez „dinamic" elementele? Cum este asta diferit de exerciţiul de nivel IV?
În exerciţiile de nivel III, există un grad de acumulare a energiei elementale, şi ea devine dinamică (radiantă), dar aceasta nu este o condensare adevărată a elementelor, care se învaţă doar la nivelul IV. Mai multe despre asta la nivelul respectiv
3) Cât de clar trebuie să simt elementele? La elementul Foc trebuie să simt într-adevăr o ridicare în temperatura corpului?
Simţirea elementelor ar trebui efectuată foarte clar. Nu trebuie să iei un termometru şi să-ţi măsori temperatura corpului, dar ar trebuie să ajungi la punctul în care să simţi clar o creştere a temperaturii corpului. De asemenea ar trebui să simţi caracteristicile elementului ca fiind fizice. Cu Apa corpul să îţi devină mai rece, cu Aerul mai uşor, cu Pământul mai greu.
4) Care este semnificaţia culorilor şi a senzaţiilor asociate cu elementele?
În primul rând, ele te ajută spre a te apropia de element. În al doilea rând, construirea unei imagini (culoare şi formă) şi a senzaţiei asociate cu un anume lucru formează o mare parte din practica ce urmează. În cele din urmă vei învăţa cum să construieşti nu doar imaginea şi senzaţia, dar şi tonul muzical şi înţelesul oricărei forţe pe care vrei să o proiectezi magic. Mai târziu în „Iniţierea în hermetism" şi în special în „Cheia adevăratei Kabbala", Bardon vorbeşte de o concentrare prin trei simţuri şi de o acţiune tetrapolară, bazate pe corespondenţele elementelor. Aceste exerciţii de nivel III pun baza abilităţilor magice viitoare.

Fizic
Antrenamentul fizic de nivel III duce respiraţia prin pori la un alt nivel. Primul pas este respiraţia energiei vitale întru fiecare parte a corpului (porii fiecărei părţi a corpului). Acţiunea este importantă din două motive: primul, aşa cum spune şi Bardon, este că îţi va da un anumit grad de control asupra fiecărei părţi a corpului; al doilea este că educă elevul cu privire la manipularea propriului corp mental.
După cum am spus în partea de teorie, corpul mental este foarte plastic şi poate lua orice formă vrea şi poate merge în orice loc vrea. Locul asupra căruia îţi concentrezi corpul mental (conştientizarea conştientă), determină forma acestuia. Astfel în exerciţiul care urmează, când concentrarea ta este centrată în jurul unei părţi a corpului, de fapt modifici şi forma şi localizarea corpului mental, aşa că el ia forma şi locul organului cu care lucrezi. Această practică introductivă aduce o abilitate ce devine foarte importantă în paşii ulteriori ai antrenamentului, care includ transferul conştienţei întru alte obiecte şi fiinţe, la fel ca şi în practicarea călătoriei mentale.
Sugerez că dacă nu ştii deja locul exact în care se află organele corpului, să cumperi o carte care să îţi arate localizarea organelor şi să o studiezi înainte de a începe exerciţiul.
Exerciţiul de început cere să inspiri energie într-un anumit organ (sau parte a corpului) şi să o expiri din el. Aceasta nu este o acumulare de energie vitală întrucât fiecare inspiraţie de energie este urmată de o expiraţie de energie. Bardon sugerează şapte respiraţii de acest fel. Ideea este să înveţi cum să respiri prin fiecare organ, iar acumularea de energie vitală în organe urmează mai târziu. După cum spune şi el, este înţelept să începi de la picioare şi să urci încet spre cap, când faci aceste exerciţii. În lucrul cu părţile corpului şi organele care sunt împerecheate (tălpi, picioare, palme, braţe, urechi, ochi, plămâni, rinichi etc.), este bine să faci exerciţiul mai întâi cu fiecare parte separat, apoi cu ambele simultan.
Cred că pentru a face acest exerciţiu este cel mai bine să stai culcat, dar poţi să-l faci şi în „asana" pe care o practici. Relaxează-ţi adânc corpul. Când îţi muţi conştientizarea către o parte specifică a corpului, trebuie să stabileşti o legătură senzorială clară cu ea. De exemplu când îţi muţi conştienţa asupra tălpii drepte, ar trebui să simţi fiecare deget, la fel ca şi fiecare punct de pe suprafaţa şi din interiorul tălpii. Doar atunci ar trebui să începi respiraţia prin pori. Aceasta este efectuată din interiorul acelei părţi a corpului, aşa că ar trebui să ai conştienţa adânc înrădăcinată în acea parte. Deşi acest lucru este relativ simplu pentru o talpă sau o palmă, el este mai dificil pentru organele interne, din moment ce conectarea noastră senzorială cu ele este, în general, mai puţin dezvoltată. În această privinţă este de ajutor studiul unei diagrame anatomice, şi te asigur că dacă depui efort, o asemenea conexiune cu organele interne este realizabilă.
Această experienţă este completă când eşti capabil să respiri energia vitală prin orice organ şi prin orice parte a corpului.
Următorul exerciţiu este „acumularea" energiei vitale în întreg corpul. Acumularea diferă de simpla respiraţie prin faptul că în loc să inspiri şi apoi să expiri energia vitală cu fiecare respiraţie, energia vitală este inspirată de câteva ori succesiv şi este reţinută în corp. Bardon sugerează să se înceapă cu şapte inspiraţii (mărind cu una numărul de inspiraţii până ajungi la treizeci). Cu fiecare inspiraţie, energia vitală este reţinută iar expiraţia este una goală. Acest fapt face ca energia vitală să se acumuleze dinamic şi radiant. Când ai ajuns la numărul de inspiraţii propus stai câteva momente (respirând normal, dar respiraţii goale) şi simte natura şi radianţa energiei vitale acumulate. Când eşti pregătit, începe să expiri energia vitală (fiecare inspiraţie ar trebui să fie goală în timpul acesta). Ca şi la acumularea de elemente, ar trebui să te asiguri că ai expirat aceeaşi cantitate de energie vitală ca şi cea pe care ai inspirat-o.
Exerciţiul este terminat atunci când eşti capabil să acumulezi înlăuntrul întregului corp o încărcare dinamică de energie vitală, prin treizeci de respiraţii şi apoi eşti capabil să dai afară exact acea cantitate de energie prin expiraţie.
Următorul exerciţiu ar trebui efectuat doar după ce s-au stăpânit cele de mai sus. El implică eliberarea explozivă înapoi în univers a energiei vitale acumulate. Se ocoleşte expiraţia de energie, iar metoda curentă este una mult mai rapidă de a elibera o acumulare de energie. Dar ea cere un anumit grad de elasticitate şi poate răni un corp care nu este obişnuit să lucreze cu dinamismul unei acumulări de energie vitală.
Spre a începe, acumulează energia vitală prin porii întregului corp. Când eşti pregătit să eliberezi energia, fă asta dintr-o dată. Poate fi de ajutor dacă „legi" această eliberare de o singură expiraţie, dar dacă una singură nu este îndeajuns la început, atunci poţi folosi mai multe. Cu practica, vei fi capabil să eliberezi acumularea într-o singură „explozie".
Exerciţiul final al acestei secţiuni este să înveţi să acumulezi energia vitală în fiecare organ şi parte a corpului, şi apoi s-o eliberezi. [Este recomandat să nu acumulezi energia vitală în inimă sau în creier (în special dacă suferi cu inima). Este benefic să respiri energia vitală prin aceste organe, dar acumularea în ele nu este nici necesară, nici benefică, datorită naturii electrice a funcţiilor lor.]
Începe prin a acumula energie vitală prin şapte respiraţii în organul sau partea corpului folosite (mărind numărul de respiraţii cu una la fiecare exerciţiu) şi apoi expiră, prin acelaşi număr de respiraţii, energia acumulată. Când stăpâneşti asta cu toate organele corpului, atunci treci la a elibera energia vitală prin manieră explozivă. Tehnica este identică celei efectuate cu întreg corpul, dar trebuie să fii şi mai atent spre a nu îţi răni organele. Lucrează mai întâi cu eliberarea explozivă a unor cantităţi mai mici de energie acumulată, şi cu cât ţi se măreşte elasticitatea, treci la acumulări mai mari şi mai dinamice.

Întrebări şi răspunsuri
1) Se pare că Bardon foloseşte cuvântul „acumulare" pentru mai multe lucruri. Clarifică te rog.
În „Iniţiere în hermetism" sunt trei tipuri de acumulare.
Primul şi cel mai simplu este ceea ce eu numesc „acumulare pasivă". Ea se produce atunci când inspiri energie vitală / elementală / fluidică şi o expiri imediat. Nu se produce o acumulare propriu zisă a energiei inspirate, ci doar o îmbăiere a ta în substanţa respectivă.
Al doilea tip este ceea ce eu numesc „acumulare dinamică". Aici se inspiră de câteva ori energia şi se menţine înlăuntrul corpului. Ceea ce rezultă este de obicei o radiere şi prin acumularea energiei se simte un anumit tip de presiune.
Al treilea tip de acumulare este numit „condensare". Aici se inspiră de mai multe ori şi se efectuează o acumulare dinamică. Apoi condensezi această energie acumulată într-un loc mai mic. Condensarea poate fi efectuată şi prin acumularea energiei de un anumit tip, într-un obiect sau o parte a corpului, într-o asemenea măsură încât să depăşească o acumulare dinamică. În anumite cazuri, diferenţa dintre o acumulare dinamică şi o condensare este una subtilă, dar practica te va ajuta să faci diferenţa între ele. Lucrul cu condensarea începe în nivelul IV, iar pentru nivelul III trebuie să te concentrezi doar asupra acumulării dinamice
2) Cum să fac să îmi simt pancreasul?
Nu este aşa de greu pe cât pare, dacă stăpâneşti disciplina mentală a nivelurilor anterioare. Cea mai bună cale este să faci rost de o hartă a organelor interne şi folosind-o ca ghid străduieşte-te să localizezi organele până eşti capabil să le simţi pe fiecare.
Baza acestei tehnici este „transferul de conştienţă" descris mai bine în nivelul IV. Lucrul din nivelul III serveşte ca o introducere la aspectele mai complexe ale transferului de conştienţă. Ceea ce trebuie să faci este să îţi centrezi atenţia asupra locului specific unde se află în corp organul intern. Conştientizarea ta conştientă ESTE corpul mental, aşa că în termeni mai tehnici ceea ce faci este să îţi condensezi corpul mental întru organul ales. Cu practica vei reuşi şi asta.
3) Cât de clar trebuie să simt organele şi părţile corpului?
Până la finalul nivelului III, ar trebui să simţi foarte clar fiecare organ şi fiecare parte a corpului. Din moment ce fiecare organ este diferit, vei avea senzaţii uşor diferite pentru fiecare organ, pe unele vei fi capabil să le simţi foarte intim şi pe altele mai puţin. Nu pot spune exact ce vei simţi pentru fiecare organ, aşa că trebuie să decizi singur. Din moment ce mişti propriul corp mental într-o parte a propriului corp fizic, este relativ uşor să-ţi conectezi conştientizarea la matricea astrală specifică a organului respectiv şi să simţi cum este. Acesta este motivul pentru care transferul de conştienţă începe cu propriul corp şi APOI se trece în nivelul IV la transferul de conştienţă în obiecte şi fiinţe externe. Odată ce stăpâneşti tehnica în corpul tău, este mai simplu să faci acelaşi tip de proiectare întru corpuri străine.
4) De ce este recomandat să nu acumulez dinamic energie sau să condensez energie vitală în inimă sau creier?
Natura electrică a energiei vitale interferează cu funcţionarea electrică a inimii şi a creierului, aşa că este imprudent să acumulezi energia în ele. O acumulare pasivă sau o spălare energetică a acestor organe este recomandată, deoarece energia nu se acumulează. Similar, energia poate fi acumulată dinamic în cap sau în piept, deoarece acumularea nu se face doar în creier sau inimă, adică acumularea este împărţită uniform în acea regiune şi nu este centrată asupra organului.

Anexă la nivelul III

La sfârşitul nivelului III, Bardon introduce elevul în utilizarea magică a abilităţilor câştigate prin exerciţiile de până acum. Acesta este un punct important în dezvoltarea unui mag şi ar trebui să se aibă grijă înainte de a trece la treabă.
Ceea ce este foarte important pentru ascensiunea magului este moralitatea sau codul etic pe care acesta îl are. Aşa cum spune şi Bardon „ceea ce vei semăna, tot aceea vei culege". Un mag care vrea să evolueze stabil, ar trebui să sădească numai seminţele bunătăţii şi compasiunii, orice altceva îi va devia creşterea şi îi va limita urcarea. Aceasta este o lege inviolabilă a Naturii, o cale prin care se protejează marile Mistere.
În textul acesta cu privire la folosirea puterilor magice există o tehnică valoroasă care nu ar trebui trecută cu vederea de către practicant. Aceea de a atrage energie vitală direct din univers şi de a o plasa într-un obiect, persoană, loc, fără a o trece mai întâi prin corpul magului. În lucrul de vindecare aceasta este metoda preferată, pentru că evită impactul negativ asupra magului (dacă se trece energia vitală mai întâi prin corpul magului şi apoi într-un pacient, se creează o legătură subtilă între mag şi boala pacientului).
Până la acest punct, elevul ar trebui să fie capabil să-şi facă propriile exerciţii care să îl ajute să absoarbă energia vitală direct din univers şi să o integreze într-un obiect etc. Nu neglija să faci asta întrucât beneficiile vor fi pe măsura efortului.
Citeşte atent această secţiune şi fă-ţi căi proprii de a folosi puterile magice pe care le-ai obţinut atât de greu. Opţiunile îţi sunt aproape nelimitate, şi folosirea abilităţilor le va îmbunătăţi. Fii creativ şi inventiv şi ţine minte să fii MEREU fidel codului tău moral.

Întrebări şi răspunsuri
1) În acţiunea de impregnare a unei camere sau a unui obiect să folosesc energia vitală nuanţată auriu?
Aceasta depinde de scopul impregnării şi de tipul obiectului pe care îl impregnezi. Dacă scopul este spre a ajuta sănătatea unei fiinţe, atunci foloseşte energia vitală nuanţată auriu. Dacă el este să se transfere o idee anume, atunci foloseşti de fapt principiul Akasha al energiei vitale folosite şi nu contează care tip de energie vitală e folosită. Dacă impregnezi obiecte fără viaţă, ca şi o sferă de cristal, atunci tipul de energie folosit va depinde de scopul propus, dacă el este să afectezi materia inanimată, foloseşte energia albă pură, dar dacă el este să afectezi materia vie, foloseşte energia nuanţată auriu. Poate suna confuz, dar prin practică va deveni clar
2) Aceste lucruri (impregnarea camerei, etc.) sunt interesante, dar chiar trebuie să le practic?
Nu TREBUIE să le faci, dar ar fi bine ca cel puţin să te familiarizezi cu tehnica. Modul în care îţi foloseşti capacităţile este la decizia ta. Cu toate astea, tehnicile prezentate aici sunt valoroase, şi va trebui să le stăpâneşti înainte de a trece la următoarele niveluri. Odată ce le stăpâneşti, nu contează dacă decizi să le foloseşti constant în practică sau nu, singurul lucru care contează la acest punct este să le stăpâneşti.

english	french	german	italian
polish	roma	spanish
partial translation	russian	slovakian

Shop ABC.com!

Nivelul III

Initier în hermetism, un comentariu

Contents